ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2003

HOTĂRÂRE
31.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare

recursul declarat de S.C. „E. P.” SRL Satu-Mare împotriva sentinței civile

nr.98/CA/2001-P din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul

juridic, lipsind recurenta-reclamantă S.C. „E.P.” SRL Satu Mare;

intimata-pârâtă D.G.F.P.C.F.S. Satu Mare și Garda Financiară Satu Mare.

Procedura completă.

Consilierul juridic a

susținut recursul, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în

scris.

Reprezentanta Parchetului

General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a

recursului, ca nefondat.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 14 martie 2000 la Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ, sub

nr.1126 reclamanta S.C. „E.P.” SRL Satu Mare a chemat în judecată pe pâtâții

Ministerul Finanțelor și D.G.F.P.C.F.S. Satu Mare în nume propriu și prin

organul său de control Garda Financiară, pentru ca în contradictoriu cu aceștia

să se dispună anularea Deciziei nr.24 din  14.01.2000, precum și a măsurilor

fiscale și a amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal încheiat la

nr.30.06.1999 cu nr.1842.

În motivarea acțiunii, s-a

precizat de către reclamantă că a fost obligată la plata accizelor în sumă de

18.278.712 lei, a majorărilor de întârziere în sumă de 10.162.236 și la o

amendă contravențională de 300.000 lei, măsură datorată interpretării greșite a

prevederilor art.6 din O.G. nr.82/1997 aprobată prin Legea nr.196/1998, în

sensul că ar avea calitatea de agent economic prelucrător.

S-a mai arătat că în

realitate achiziționează rachiuri naturale în vrac de la diferiți producători,

plătitori de accize și le îmbuteliază în butelii cu formă deosebită în care

este introdus fructul specific: măr, pară, strugure, etc., și că prin această

activitate nu are loc o prelucrare industrială.

Curtea de Apel Oradea,

Secția contencios administrativ prin sentința nr.98 pronunțată la 25 iunie 2001

a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. „E.P.” SRL împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Satu Mare în nume propriu și pentru organul de

control Garda Financiară.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara licenței de fabricație

de rachiuri naturale și țuică, și că în perioada controlată martie – decembrie

1998 în evidențele contabile ale acesteia nu au fost reflectate obligațiile

fiscale reprezentând accize pentru băuturile alcoolice livrate.

Potrivit O.U.G. nr.82/1997

cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 18/1998, la art.2 și 3 se enumeră

produsele supuse accizelor iar la art.6 se prevede expres că în cazul

produselor provenite din import sau din țară, utilizate ca materie-primă pentru

obținerea altor produse supuse accizelor, altele decât băuturile alcoolice

spirtoase produse exclusiv din alcool etilic alimentar, agenții economici

prelucrători vor deduce pe bază de documente justificative din accizele

datorate pentru produse finale facturate, accizele plătite în vamă sau la achiziționarea

de pe piața internă.

Instanța a mai reținut că

exceptarea de sub regimul deducerilor din acest articol nu se referă la

produsele din litigiu, deoarece nu sunt băuturi alcoolice spirtoase produse

exclusiv din alcool etilic alimentar, așa cum a fost definit, ci sunt băuturi

supuse procesului prelucrării.

De asemenea, s-a mai arătat

că exceptarea a fost înlăturată prin modificarea adusă prin O.U.G. nr.18/1998,

în vigoare la data controlului.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția contencios administrativ, a

declarat recurs reclamanta SC „E.P.” SRL, invocând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia.

În esență, în motivarea

recursului s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile

legale referitoare la plata accizelor pentru toate produsele comercializate

care conțin alcool, deoarece O.G. nr.18/1999 valabilă în momentul controlului,

a abrogat O.U.G. nr. 82/1997.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor

dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, Secția contencios administrativ este legală și temeinică.

Rezultă că măsurile dispuse

de către organele de control financiar privind obligarea la plata accizelor și

a majorărilor de întârziere cenzurate de instanța de fond, sunt legale.

Dispozițiile legale

aplicate recurentei, care este un agent ecomonic prelucrător și nu comerciant

de băuturi alcoolice, așa cum încearcă să susțină, sunt cele ale O.U.G.

nr.82/1997, cu modificările ulterioare.

Exceptările de sub regimul

deducerilor accizelor, cum încearcă recurenta să susțină, nu se referă la

produsele din litigiu, deoarece nu sunt băuturi alcoolice spirtoase produse

exclusiv din alcool etilic alimentar, așa cum a fost definit în art.3.

Cum instanța de fond a analizat

toate aceste aspecte, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de S.C. „E.P.” SRL Satu-Mare împotriva sentinței civile nr.98/CA/2001-P din 25

iunie 2001 a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința pronunțată în Camera de Consiliu din data de 7 noiembrie 2001, s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1730, emisă de Mi
ÎCCJ 2005-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2005
respectă condițiile prevăzute în acest act normativ. Și împotriva acestei sentințe. pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj au declarat recurs, susținând în esență, că instanța a apreciat eronat
ÎCCJ 2003-09-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 526/CA/2002 – P, pronunțată la data de 10 octombrie 2002 în dosarul nr. 197/CA/2002, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și
ÎCCJ 2003-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 martie 2000, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios acministrativ, sub nr. 1126, reclamanta SC E.P. SRL Satu Mare
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 18 septembrie 2001, reclamanta SC B.A. SRL Negrești Oaș a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr. 1271
Sursă