ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

martie 2000, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios acministrativ, sub

nr. 1126, reclamanta SC E.P. SRL Satu Mare a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Satu Mare, în nume propriu și prin organul său de control,

Garda Financiară, pentru ca în contradictoriu cu aceștia, să se dispună

anularea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2000, precum și a măsurilor fiscale și

a amenzii contravenționale, aplicate prin procesul-verbal nr. 1842, încheiat la

30 iunie 1999.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamantă că a fost obligată la plata accizelor, în sumă de

18.278.712 lei, a majorărilor de întârziere, în sumă de 10.162.236 și la o

amendă contravențională de 300.000 lei, măsură datorată interpretării greșite a

prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 82/1997, aprobată prin Legea nr. 196/1998,

în sensul că ar avea calitatea de agent economic prelucrător.

S-a mai arătat că în realitate,

achiziționează rachiuri naturale în vrac, de la diferiți producători, plătitori

de accize și le îmbuteliază în butelii cu formă deosebită, în care este

introdus fructul specific: măr, pară, strugure, etc., și că prin această

activitate nu are loc o prelucrare industrială.

Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 98, pronunțată la 25 iunie 2001, a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.P. SRL, împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, în

nume propriu și pentru organul de control Garda Financiară.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta este titulara licenței de fabricație de rachiuri

naturale și țuică și că în perioada controlată, martie – decembrie 1998, în

evidențele contabile ale acesteia nu au fost reflectate obligațiile fiscale,

reprezentând accize pentru băuturile alcoolice livrate.

Potrivit O.U.G. nr. 82/1997 cu

modificările aduse prin O.U.G. nr. 18/1998, la art. 2 și 3 se enumeră produsele

supuse accizelor, iar la art. 6 se prevede expres că în cazul produselor

provenite din import sau din țară, utilizate ca materie primă pentru obținerea

altor produse supuse accizelor, altele decât băuturile alcoolice spirtoase,

produse exclusiv din alcool etilic alimentar, agenții economici prelucrători

vor deduce pe bază de documente justificative, din accizele datorate pentru

produse finale facturate, accizele plătite în vamă sau la achiziționarea de pe

piața internă.

Instanța a mai reținut că exceptarea

de sub regimul deducerilor din acest articol nu se referă la produsele din

litigiu, deoarece nu sunt băuturi alcoolice spirtoase, produse exclusiv din

alcool etilic alimentar, așa cum a fost definit, ci sunt băuturi supuse

procesului prelucrării.

De asemenea, s-a mai arătat că

exceptarea a fost înlăturată prin modificarea adusă prin O.U.G. nr. 18/1998, în

vigoare la data controlului.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

reclamanta SC E.P. SRL, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În esență, în motivarea recursului

s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale,

referitoare la plata accizelor pentru toate produsele comercializate care

conțin alcool, deoarece O.U.G. nr. 18/1999, valabilă în momentul controlului, a

abrogat O.U.G. nr. 82/1997.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că măsurile dispuse de către

organele de control financiar, privind obligarea la plata accizelor și a

majorărilor de întârziere cenzurate de instanța de fond, sunt legale.

Dispozițiile legale aplicate

recurentei, care este un agent ecomonic prelucrător, și nu comerciant de

băuturi alcoolice, așa cum încearcă să susțină, sunt cele ale O.U.G. nr.

82/1997, cu modificările ulterioare.

Exceptările de sub regimul

deducerilor accizelor, cum încearcă recurenta să susțină, nu se referă la

produsele din litigiu, deoarece nu sunt băuturi alcoolice spirtoase, produse

exclusiv din alcool etilic alimentar, așa cum a fost definit în art. 3.

Cum instanța de fond a analizat

toate aceste aspecte, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

E.P. SRL Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 98/CA/2001 - P din 25 iunie

2001, a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2003.