ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2677/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 205 din 21 noiembrie 2001, a admis

acțiunea reclamantei S.C. E.H. S.R.L. Ipotești, în contradictoriu cu Garda

Financiară și Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință: a anulat

procesul-verbal nr. 1559 din 16 februarie 2001 și decizia nr. 406 din 30 martie

2001 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 2.468.381.596 lei, reprezentând

accize suplimentare și 476.134.860 lei majorări de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

În perioada 13-16 februarie 2001, comisarii

Gărzii Financiare Centrale și ai Secției Suceava au efectuat un control la S.C.

E.H. S.R.L. Ipotești, cu care ocazie au constatat că, în perioada martie –

octombrie 2000, societatea s-a aprovizionat cu cantitatea de 137.613 litri

votcă vrac 50

o

de la S.C. T.T. SRL și S.C. F. SRL, pe care a

utilizat-o ca materie primă pentru producerea altor băuturi alcoolice și pentru

care a dedus accize în sumă de 2.468.381.596 lei.

Totodată, în procesul verbal de control s-a

reținut că, reducerea acestor accize s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7

din O.G. nr. 27/2000, cu modificările ulterioare, în sensul că dreptul de

deducere a accizelor pentru materia primă utilizată în producție proprie de

băuturi alcoolice se acordă numai în situația în care furnizorul acestora are

calitatea de producător; or, cele două societăți de la care s-a aprovizionat

reclamanta nu au avut niciodată calitatea de producător băuturi alcoolice, ele

desfășurând activități de comerț en gros.

Dar, procesul-verbal și decizia Ministerului

Finanțelor Publice, prin care s-a respins contestația reclamantei, sunt

nelegale, întrucât:

Din facturile emise de producători către S.C.

T.T. SRL și S.C. F. SRL, ambele din municipiul Iași, privind livrările de votcă

vrac 50

o

, rezultă că s-a făcut și accizarea aferentă; aceste

societăți au livrat reclamantei aceeași cantitate de votcă, la prețuri care au inclus

și acciza plătită producătorului; accizele deduse în sumă de 2.468.381.596 lei

sunt accize înscrise în facturi fiscale și sunt accize plătite la achiziționarea

de pe piața internă, a materiei prime de la agenți economici, producători de

către cele două societăți, operațiune ce se înscrie în prevederile art. 7 din

O.G. nr. 27/2000.

S-a reținut, apoi, că până la modificarea O.G.

nr. 27/2000, prin O.U.G. nr. 134/2000, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie

2000, nu a existat interdicția deducerii accizelor condiționată de calitatea

furnizorului, respectiv cea de producător de băuturi alcoolice, fapt argumentat

în raportul de expertiză, întocmit de S.A.; or, a da o altă interpretare art. 7

din O.G. nr. 27/2000 înainte de modificare ar însemna aplicarea retroactivă a

O.U.G. nr. 134/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava în calitate de reprezentant al

Ministerului Finanțelor Publice, reiterând aspectele din actele de control și

din decizia atacată, în sensul că organele de control nu au aplicat retroactiv dispozițiile

O.U.G. nr. 134/2000, ci au avut în vedere prevederile art. 7 din O.G. nr. 27/2000.

Recursul este fondat.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că,

în adevăr, în perioada 21 martie – 14 octombrie 2000, S.C. E.H. SRL Ipotești

s-a aprovizionat cu cantitatea de 282.433 litri votcă vrac de 50

o

de

la S.C. T.T. SRL și S.C. F. SRL din Iași, care sunt autorizate legal numai pentru

activitatea de comerț en gros cu băuturi alcoolice, această votcă a fost

utilizată, apoi, ca materie primă pentru producerea de băuturi alcoolice,

comercializate în perioada mai – octombrie 2000.

Reclamanta a dedus, însă, accizele înscrise în

facturile de aprovizionare, aferente cantității de 137.619 litri materie primă

utilizată, cu nesocotirea dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 27/2000, privind

regimul produselor supuse accizelor.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 27/2000,

nemodificată, în vigoare în perioada martie – octombrie 2000, în cazul

produselor provenite din import sau din țară, utilizate ca materie primă pentru

obținerea altor produse supuse accizelor, agenții economici prelucrători vor

deduce pe bază de documente justificative, din accizele datorate pentru

produsele finale facturate, accizele plătite fie în vamă, fie la achiziționarea

de pe piața internă a materiei prime de la agenții economici producători sau

importatori.

Așadar, în mod greșit a apreciat prima instanță

că O.G. nr. 27/2000, nemodificată, nu prevede interdicția deducerii accizelor

condiționată de calitatea furnizorului, de producător sau neproducător de

băuturi alcoolice.

În consecință, se constată că procesul verbal de

control și decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice sunt legale, fiind în

concordanță cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 27/2000 și, deci, în mod

nejustificat au fost anulate de prima instanță.

Față de cele arătate, recursul este fondat,

urmând să fie admis, casată sentința și pe fond să fie respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava

în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice împotriva

sentinței nr. 205 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18

septembrie 2003.