ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC I. SA Arad a solicitat anularea
deciziei nr. 860 din 8 noiembrie 1995 a Ministerului Finanțelor și a
procesului-verbal nr. 3758 din 23 septembrie 1995, încheiat de Garda Financiară
Arad, prin care a fost obligată să vireze la bugetul de stat suma de 82.934.844
lei, reprezentând impozit pe profit, accize, T.V.A. și majorări de întârziere
aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că în baza unor contracte cu societăți furnizoare de alcool, a procesat
materia primă în calitate de prestatoare de servicii și nu proprietară a
materiei prime (alcool), astfel că nu datorează la bugetul de stat sumele
reținute în actul de control.
Curtea de Apel Timișoara, prin
sentința nr. 56 din 15 februarie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei și
a anulat ca nelegale, actele administrative atacate, în ceea ce privește
obligarea societății de a plăti la bugetul de stat, suma de 23.952.741 lei,
reprezentând accize, impozit pe profit și T.V.A., cu majorări aferente.
Curtea Supremă de Justiție, secția
contencios administrativ, prin decizia nr. 1492 din 20 aprilie 2001, a admis
recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului
Financiar de Stat Arad și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare,
pentru a fi citată în cauză și autoritatea emitentă a procesului-verbal de
control – Garda Financiară Arad.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ, prin sentința nr. 29 din 12 februarie 2002, a admis
în parte acțiunea și a anulat actele contestate, referitor la obligarea
reclamantei la plata către bugetul de stat a sumei de 18.076.940 lei,
reprezentând accize, T.V.A. și majorări de întârziere. A obligat pârâții să
plătească reclamantei, suma de 400.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând
taxe de timbru în procedura prealabilă. Pentru a hotărî astfel, s-au avut în
vedere concluziile expertizei contabile.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, SC S. SA Arad (fostă I.) și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Arad, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, au
declarat recurs pentru motivele scrise depuse la dosar.
Cu ocazia soluționării recursului
s-a ridicat problema nulității hotărârii atacate, întrucât cauza s-a judecat
fără participarea procurorului.
Recursurile declarate vor fi admise.
Prin Legea nr. 506/2001 (M. Of. nr.
648/16.10.2001), la art. 12, s-a prevăzut participarea obligatorie a
procurorului la cauzele privind finanțele publice.
Cum cauza a fost soluționată, fără a
participa procurorul, se impune admiterea recursurilor în baza art. 313 C.
proc. civ. și casarea cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
Criticile din recurs formulate de
părți vor fi avute în vedere, ca apărări ale acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de SC
S. SA Arad, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume
propriu și pentru Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile
nr. 29 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și
de contencios administrativ.
Casează sentința, cu trimitere spre
rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2003.