ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4019/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.E.P. SA a formulat

acțiune, înregistrată la 19 iulie 2001 sub nr. 1364/2001, la Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, prin care a solicitat ca în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Financiară a

municipiului Giurgiu, să se dispună anularea deciziei nr. 941 emisă la 25 iunie

2001, de primul pârât și a Notelor de contestare nr. 655 din 28 februarie 2001

și nr. 749 din 29 martie 2001, întocmite de cel de-al doilea pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin actele de control din februarie și martie 2001, menținute prin

decizia nr. 941/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, urmare a respingerii

contestației, s-a stabilit în mod eronat, prin aplicarea greșită a legii, că datorează

la bugetul de stat suma de 32.524.381 lei, impozit pe salarii, 263.543.032 lei,

impozit pe venituri salariale și 4.177.210.745 lei, majorări de întârziere,

datorii reținute urmare a omisiunii făcute de Guvernul României, în elaborarea

H.G. nr. 1074/2000.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1599 din 26 noiembrie 2001, a

respins acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că organul financiar de control a stabilit prin

notele de control, compensarea impozitului pe salarii datorat de societate, cu

sumele de 242.752.360 lei și 47.700.000 lei, conform H.G. nr. 1074/2000,

acestea fiind achitate de reclamantă în perioada 1 aprilie 1999 – 30 iunie

2000, perioadă ce face obiectul H.G. nr. 1074/2000, iar în ce privește

eșalonarea unei datorii de 3.124.540.529 lei, pentru 48 rate, urmare a

nerespectării achitării la termen a ratelor scadente pentru întreaga perioadă,

eșalonarea s-a anulat. A mai reținut instanța de fond că autoritățile fiscale

au respectat prevederile H.G. nr. 1047/2000, procedând la compensarea unor

debite, iar susținerea reclamantei privind omisiunea Guvernului, de a menține

în H.G. nr. 1074/2000, toate sumele anunțate în documentație de reclamantă,

îndreptarea unei asemenea omisiuni nu intră în competența instanței.

Împotriva acestei sentințe cu nr. 1599/2001,

pronunțată de secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, a

declarat recurs reclamanta SC A.E.P. SA, susținând că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, cu referire la H.G. nr. 1047/2000 și sumele omise

din acest act normativ, de 35.524.381 lei impozit pe salarii și 263.543.032 lei

impozit pe venituri salariale, după cum și anularea eșalonării la plata

obligațiilor către bugetul de stat, care a generat calcularea majorărilor de

4.473.278.158 lei, este nelegală, fiind dispusă de Administrația financiară, nu

de Ministerul Finanțelor Publice, care aprobase această eșalonare, care oricum

trebuiau anulate conform H.G. nr. 1074/2000.

Examinând sentința recurată în

raport cu criticile formulate, a probelor administrate și dispozițiile legale

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 1074/2000, privind

stingerea unor obligații bugetare, ale unor agenți economici care au suferit

pierderi, datorită blocării navigației în trafic internațional pe Dunăre, în

perioada 1 aprilie 1999 – 30 iunie 2000, s-au acordate anumite facilități.

Astfel, în art. 1 se prevede că

obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe și contribuții, precum și

majorările de întârziere aferente, datorate pentru perioada 1 aprilie 1999 – 30

iunie 2000 și neachitate, se acumulează, iar în art. 2 se stabilește că pentru

sumele achitate vor fi compensate în cadrul aceluiași buget cu obligații

bugetare restante și viitoare, altele decât cele prevăzute în anexă.

Din analiza făcută se

reține că organele de control financiar au stabilit în mod legal restanțele

către buget în ce privește suma de 32.524.381 lei, impozit pe salarii,

263.543.432 lei, cât și majorările de întârziere aferente, având în vedere și

aplicarea prevederilor H.G. nr. 1074/2000, că sumele astfel constatate sunt o

reflectare reală a obligațiilor restante la buget. Este de principiu că în

materie fiscală, obligațiile ce reprezintă taxe, impozite, ca și amânările,

eșalonările, anulările se stabilesc prin lege, nu sunt la aprecierea agentului

economic.

Este nefondată și critica privind

anularea eșalonării de către organul financiar local.

În nota cu nr. 441877 din 20 mai

1999, prin care s-a aprobat eșalonarea la plată a sumei totale de 3.124.540.029

lei reprezentând impozit pe salarii, în sumă de 762.570.775 lei, T.V.A. în sumă

de 1.257.349.517 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe salarii,

522.744.835 lei majorări întârziere T.V.A. în sumă de 471.777.939 lei și

110.097.463 lei majorări aferente impozitului pe profit, în alin. (5) se

precizează că nerespectarea înlesnirilor la plată, astfel cum au fost acordate,

respectiv data stabilită pentru plata ratelor, cuantumul acestora, precum și condițiile

stipulate, conduce la pierderea valabilității aprobării, la calcularea

majorărilor de întârziere pentru întreaga perioadă și la continuarea procedurii

de executare silită.

Rezultă că organul de control

financiar nu a făcut decât să respecte și să aplice normele din nota de

aprobare a înlesnirilor la plată, nefiind necesar să se dea o altă notă de

încetare a acestor înlesniri.

Pentru completarea H.G. nr.

1074/2000, instanța nu are competență în a dispune prin hotărâre această

completare, acest fapt excede controlului judecătoresc, recurenta având

posibilitatea să depună documentația și diligențele legale la organul financiar

care a inițiat actul normativ.

Curtea constată, astfel, că instanța

de fond, în mod judicios și cu respectarea actelor normative incidente

pricinii, a pronunțat o hotărâre legală; pe cale de consecință urmează a se

respinge ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

A.E.P. SA împotriva sentinței civile nr. 1599 din 26 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.