ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4019/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.E.P. SA a formulat acțiune, înregistrată la 19 iulie 2001 sub nr. 1364/2001, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Financiară a municipiului Giurgiu, să se dispună anularea deciziei nr. 941 emisă la 25 iunie 2001, de primul pârât și a Notelor de contestare nr. 655 din 28 februarie 2001 și nr. 749 din 29 martie 2001, întocmite de cel de-al doilea pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin actele de control din februarie și martie 2001, menținute prin decizia nr. 941/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, urmare a respingerii contestației, s-a stabilit în mod eronat, prin aplicarea greșită a legii, că datorează la bugetul de stat suma de 32.524.381 lei, impozit pe salarii, 263.543.032 lei, impozit pe venituri salariale și 4.177.210.745 lei, majorări de întârziere, datorii reținute urmare a omisiunii făcute de Guvernul României, în elaborarea H.G. nr. 1074/2000. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1599 din 26 noiembrie 2001, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că organul financiar de control a stabilit prin notele de control, compensarea impozitului pe salarii datorat de societate, cu sumele de 242.752.360 lei și 47.700.000 lei, conform H.G.

nr. 1074/2000, acestea fiind achitate de reclamantă în perioada 1 aprilie 1999 – 30 iunie 2000, perioadă ce face obiectul H.G. nr. 1074/2000, iar în ce privește eșalonarea unei datorii de 3.124.540.529 lei, pentru 48 rate, urmare a nerespectării achitării la termen a ratelor scadente pentru întreaga perioadă, eșalonarea s-a anulat. A mai reținut instanța de fond că autoritățile fiscale au respectat prevederile H.G. nr. 1047/2000, procedând la compensarea unor debite, iar susținerea reclamantei privind omisiunea Guvernului, de a menține în H.G. nr. 1074/2000, toate sumele anunțate în documentație de reclamantă, îndreptarea unei asemenea omisiuni nu intră în competența instanței. Împotriva acestei sentințe cu nr. 1599/2001, pronunțată de secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, a declarat recurs reclamanta SC A.E.P.

SA, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la H.G. nr. 1047/2000 și sumele omise din acest act normativ, de 35.524.381 lei impozit pe salarii și 263.543.032 lei impozit pe venituri salariale, după cum și anularea eșalonării la plata obligațiilor către bugetul de stat, care a generat calcularea majorărilor de 4.473.278.158 lei, este nelegală, fiind dispusă de Administrația financiară, nu de Ministerul Finanțelor Publice, care aprobase această eșalonare, care oricum trebuiau anulate conform H.G. nr. 1074/2000. Examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate, a probelor administrate și dispozițiile legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 1074/2000, privind stingerea unor obligații bugetare, ale unor agenți economici care au suferit pierderi, datorită blocării navigației în trafic internațional pe Dunăre, în perioada 1 aprilie 1999 – 30 iunie 2000, s-au acordate anumite facilități. Astfel, în art. 1 se prevede că obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe și contribuții, precum și majorările de întârziere aferente, datorate pentru perioada 1 aprilie 1999 – 30 iunie 2000 și neachitate, se acumulează, iar în art. 2 se stabilește că pentru sumele achitate vor fi compensate în cadrul aceluiași buget cu obligații bugetare restante și viitoare, altele decât cele prevăzute în anexă. Din analiza făcută se reține că organele de control financiar au stabilit în mod legal restanțele către buget în ce privește suma de 32.524.381 lei, impozit pe salarii, 263.543.432 lei, cât și majorările de întârziere aferente, având în vedere și aplicarea prevederilor H.G.

nr. 1074/2000, că sumele astfel constatate sunt o reflectare reală a obligațiilor restante la buget. Este de principiu că în materie fiscală, obligațiile ce reprezintă taxe, impozite, ca și amânările, eșalonările, anulările se stabilesc prin lege, nu sunt la aprecierea agentului economic. Este nefondată și critica privind anularea eșalonării de către organul financiar local. În nota cu nr. 441877 din 20 mai 1999, prin care s-a aprobat eșalonarea la plată a sumei totale de 3.124.540.029 lei reprezentând impozit pe salarii, în sumă de 762.570.775 lei, T.V.A. în sumă de 1.257.349.517 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe salarii, 522.744.835 lei majorări întârziere T.V.A.

în sumă de 471.777.939 lei și 110.097.463 lei majorări aferente impozitului pe profit, în alin. (5) se precizează că nerespectarea înlesnirilor la plată, astfel cum au fost acordate, respectiv data stabilită pentru plata ratelor, cuantumul acestora, precum și condițiile stipulate, conduce la pierderea valabilității aprobării, la calcularea majorărilor de întârziere pentru întreaga perioadă și la continuarea procedurii de executare silită. Rezultă că organul de control financiar nu a făcut decât să respecte și să aplice normele din nota de aprobare a înlesnirilor la plată, nefiind necesar să se dea o altă notă de încetare a acestor înlesniri. Pentru completarea H.G. nr. 1074/2000, instanța nu are competență în a dispune prin hotărâre această completare, acest fapt excede controlului judecătoresc, recurenta având posibilitatea să depună documentația și diligențele legale la organul financiar care a inițiat actul normativ.

Curtea constată, astfel, că instanța de fond, în mod judicios și cu respectarea actelor normative incidente pricinii, a pronunțat o hotărâre legală; pe cale de consecință urmează a se respinge ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.E.P. SA împotriva sentinței civile nr. 1599 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2003.