ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 ianuarie 2001, reclamantul Fondul Proprietății de Stat București, în prezent A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. S.A. Bicaz, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 61.103.677 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate Fondului Proprietății de Stat București pentru exercițiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Prin sentința civilă nr. 214/ E din 27 martie 2001, Tribunalul Neamț, a admis, în parte, acțiunea și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.931.950 lei cu titlu de dobânzi calculate în varianta la vedere.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, pentru achitarea cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, reclamanta este în drept să pretindă, în baza dispozițiilor art. 43 din C. com., pentru recuperarea prejudiciului, dobânzi, însă, nu la nivelul solicitat prin cerere, ci numai în cuantum de 13.931.950 lei, care reprezintă echivalentul dobânzilor, calculate în varianta dobânzii la vedere. A mai reținut instanța că procentul practicat de reclamantă, pentru stabilirea cuantumului dobânzilor, nu se justifică, deoarece, potrivit legii, dividendele sunt venituri publice și, ca atare, acestea se virează la Ministerul Finanțelor, situație în care reclamanta nu poate face dovada prejudiciului la nivelul precizat, atâta timp cât sumele nu au fost depuse la bancă pe un termen de un an, pentru a încasa dobânda pretinsă.

Or, în lipsa unor asemenea dovezi, a reținut instanța în continuare, totuși, reclamantei i se cuvin dobânzi în cuantumul acordat de bănci pentru depozitele la vedere care se cifrează, în raport de nivelul dividendelor și perioada în care a fost întârziată plata acestora, la suma de 13.431.950 lei. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta A.P.A.P.S. București, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 403 din 14 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, instanța reținând, în fundamentarea soluției că, într-adevăr, dividendele sunt venituri publice, fiind virate la Ministerul Finanțelor, astfel că, nu se justifică cererea apelantei de obligare a intimatei la plata daunelor raportate la nivelul dobânzilor practicate de către B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an și cu această motivare s-a menținut sentința primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București susținând, în esență, că, numai printr-o greșită apreciere a probelor de la dosar și interpretare eronată a dispozițiilor legale, incidente în cauză, curtea de apel a menținut sentința primei instanțe, deoarece, în calitate de creditor, era îndreptățit, în vederea reparării prejudiciului înregistrat ca urmare a achitării cu întârziere a dividendelor, să solicite, cu titlu de daune interese, dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani constituită în depozit la bancă, aceasta, în afara faptului că opțiunea privind modul în care sumele se depun la bancă în depozite constituite la termen sau la vedere, aparține A.P.A.P.S.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata sumei de 61.103.677 lei cu titlu de daune interese, așa cum a solicitat prin acțiunea introductivă. Recursul reclamantei nu este fondat. În materie comercială, legea prezumă, în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu, constând în dobânda datorată pe perioada neachitării debitului. Potrivit art. 43 C. com., debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă, în speță, de la data de 16 aprilie 1998, astfel cum a precizat reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță.

Coroborând dispozițiile art. 43 C. com. cu cele ale art. 1088 C. civ., dobânzile la care se referă art. 43 C. com. se pot solicita cu titlu de daune moratorii pentru neexecutarea obligației deoarece, dacă debitorul nu plătește suma datorată la termen, înseamnă că aceasta o folosește în interes propriu și, deci, că se îmbogățește fără justă cauză, în detrimentul creditorului. În plus, aceste daune sunt datorate, potrivit textelor legale precizate, fără ca creditorul să fie ținut să justifice vreo pagubă. Sub aspectul cuantumului daunelor interese, criticile recurentei nu sunt fondate întrucât, calculul acestor daune nu se poate face raportat la dobânzile bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens, aceasta, în afara faptului că, în cauză, nu s-a probat că dividendele ar fi fost destinate constituirii unor depozite și nu virării acestora la bugetul de stat, așa încât, în mod corect, instanțele au acordat reclamantei numai dobânda prevăzută de lege, respectiv dobânda la vedere. Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Patrimoniului Statului București, împotriva deciziei nr. 403 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.