ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 52 din 21 iunie

2002 pronunțată în dosarul nr. 27/2002, Colegiul jurisdicțional Bihor a dispus:

respingerea actului de sesizare nr. 2/9003/D/2 aprilie 2002, introdus de

Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bihor împotriva pârâtului T.G.

în contradictoriu cu persoana juridică păgubită SC R. SA privind cererea de

obligare a pârâtului la suma de 294.971.560 lei cu titlu de despăgubiri civile

și la suma de 168.807.141 lei foloase nerealizate în favoarea persoanei

juridice păgubite.

Instanța a reținut că sucursala

Bihor a SC R. SA, al cărei fost director este pârâtul T.G. nu are personalitate

juridică și, deci, capacitate procesuală, motiv pentru care a fost citată în

cauză SC R. SA București.

Unitatea păgubită a susținut că

pârâtul T.G. se face vinovat de acordarea procentelor de remiză de 9-10% în

perioada 1999 - 2001, întrucât nu s-au găsit dispoziții scrise care să aprobe

procentele acordate.

Instanța a reținut că acordarea de

remiză peste 8% prevăzută de contractele colective de muncă nu a fost urmarea

unei decizii luată de pârâtul T.G., fost director la sucursala Bihor, care nu a

făcut altceva decât să aplice decizia luată de conducerea SC R. SA, decizie ce

a avut caracter de generalitate pentru toate sucursalele județene.

S-a mai reținut că nu se poate

constata nelegalitatea dispoziției privind procentul de salarizare, deoarece nu

există dispoziții legale care să stabilească limite maxime de salarizare pentru

vânzătorii remizieri.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului

Bihor și SC R. SA București.

Procurorul financiar a susținut că

paguba a fost cauzată prin nerespectarea clauzelor din contractele colective de

muncă pe anii 1999 - 2001 privind salarizarea remizierilor și acordarea unor

procente de remiză majorate la 9-10% față de cele de 4-8% prevăzute.

Recurenta SC R. SA a susținut că, în

mod greșit, s-a reținut că ar fi existat un acord din partea conducerii ,câtă

vreme din conținutul contractelor colective de muncă negociate pe anii 1999 -

2001 rezultă o altă stare de fapt.

Prin decizia nr. 486 din 3 octombrie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursurile

jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi

Bihor și SC R. SA București împotriva sentinței nr. 52 din 21 iunie 2002,

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Bihor în dosarul nr. 27/2002 și a obligat

recurenta SC R. SA la plata sumei de 100.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut că din actul de sesizare nu rezultă că unitatea ar fi suferit

pierderi în activitatea de distribuire a presei sau că din comisioanele

încasate nu se acopereau cheltuielile cu salariile și celelalte cheltuieli și

că în cauză nu se poate reține vinovăția numitului T.G. în producerea

prejudiciului.

Împotriva deciziei sus-menționate a

declarat recurs procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a

României, considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că aplicarea unei cote procentuale mai mari decât cota

maximă prevăzută în contractul colectiv de muncă s-a făcut fără temei legal și

că nu poate fi admisă ca legală nici o derogare de la clauzele contractului

colectiv încheiat prin negociere, materializată în dispoziții scrise sau

verbale emise unilateral de conducerea regiei. S-a mai susținut că pârâtul, în

calitate de director de sucursală, a săvârșit o faptă ilicită atunci când nu a

respectat prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește

drepturile salariale ale remizierilor.

Recursul este nefondat.

Se reține că probele administrate în

cauză dovedesc că acordarea procentelor de remiză peste limita de 8% prevăzută

de contractele colective de muncă nu a fost urmarea unei decizii proprii luată

de pârâtul T.G., care a îndeplinit funcția de director al sucursalei SC R. SA

Bihor, întrucât pârâtul a aplicat o decizie în acest sens luată de conducerea

SC R. SA, decizie care a avut caracter de generalitate, pentru toate

sucursalele județene.

În speță, prin adresa nr.

92/10075/23 noiembrie 1998 semnată de managerul general al SC R. SA și de șeful

serviciului resurse umane, s-a comunicat sucursalelor județene că începând cu

noiembrie 1998, procentul maxim acordat pentru vânzarea presei se va majora de

la 8% la 10% (pentru presa aferentă zilelor de luni - vineri).

După încheierea contractelor

colective pe anii 1999, 2000 și 2001, în care managerul general a negociat

același procent de remiză plafonat la 8%, derogarea din adresa nr. 92/10075/23 noiembrie

1998 nu numai că nu a fost revocată, dar managerul general și alte persoane cu

funcții de conducere sau de control din centrala SC R. SA au comunicat că se

menține și se aplică în continuare.

Contractul colectiv de muncă fiind

permisiv, existând o derogare expresă în scris cu privire la aplicarea

majorărilor a procentului prevăzut în contractul colectiv de muncă și mai multe

derogări date cu ocazia ședințelor de muncă cu cele 41 de județe, în mod

întemeiat s-a constatat prin decizia recurată că în cauză nu se poate reține

vinovăția numitului T.G.

Pârâtul nu ar fi putut nici să

aprecieze eventualul caracter neoportun, păgubitor al dispoziției primite,

deoarece nu avea datele necesare la nivelul sucursalei, întrucât comisioanele

pentru distribuirea ziarelor centrale se negociau, se încasau și rămâneau în

întregime la SC R. SA și nu la sucursale.

Din probele administrate rezultă și

motivele pentru care conducerea societății a luat decizia în cauză: asigurarea

unui nivel de salarizare, fluctuația personalului, suportarea pierderilor de

către remizieri datorită procentelor restrictive de retur a unor ziare centrale

nevândute.

În consecință, având în vedere

considerentele prezentate și faptul că decizia recurată este legală și

temeinică, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva

deciziei nr. 486 din 3 octombrie 2002 Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2003.

Judecător,

Judecător,

Judecător,

Mg.Ghermeli

Gh.Luțac

V.Lungeanu

MAGISTRAT ASISTENT,

G.Iorga

Red.

G.I.

Dact.

N.G.

6 ex.