ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

21 iunie 2002, reclamantul Ș.N. a chemat în judecată Ministerul Administrației

și Internelor, solicitând obligarea pârâtului să-i comunice datele solicitate

privind autoutilitara TVD 14FA înmatriculată sub nr. 21-BC-4494, seria șasiu

155468, seria motor 5557, din 7 octombrie 1989.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a

achiziționat autovehiculul de la SC T.R. SA Onești, cu factura nr. 19 din 2

martie 1993, urmând procedurile de radiere din circulație și omologare individuală,

prin emiterea cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare.

În anul 2001, când a fost necesară

schimbarea certificatului de înmatriculare, reprezentanța Bacău a Registrului

Auto Român a constatat că seriile de motor și șasiu din cartea de identitate a

vehiculului nu corespund celor originale, identificate la verificare.

Reclamantul a mai arătat că deși s-a

adresat pârâtului pentru a obține informații privind clarificarea situației

autovehiculului, nu i s-au comunicat datele solicitate, Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, limitându-se să-i răspundă că autoutilitara cu seriile originale de

motor 05115 și de șasiu 155784, nu figurează înmatriculată.

Prin sentința civilă nr. 113 din 12

noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea și a dispus obligarea pârâtului să furnizeze

reclamantului, din evidența generală a autovehiculelor înmatriculate în România

în perioada 1984 –1994, date despre deținătorul inițial, numărul certificatului

de înmatriculare, numărul de circulație atribuit, data radierii și motivul

acestei operațiuni cu privire la autoutilitara TV 14FA, seria șasiu 155784 și

seria motor 05115.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că refuzul pârâtului de a comunica datele solicitate este

nejustificat, fiind de natură să aducă atingere interesului legitim al

reclamantului care este împiedicat, astfel, să obțină certificatul de

înmatriculare și să circule cu autovehiculul pe care l-a achiziționat legal și

l-a folosit din anul 1993, până în prezent.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că,

autoutilitara fiind fabricată de SC R.B. la 5 decembrie 1984, datele existente

în evidența manuală, distribuite la 41 formațiuni teritoriale, fac imposibilă

furnizarea informațiilor solicitate, fără ca reclamantul să comunice numărul de

înmatriculare pentru județul Bacău sau să facă dovada că autovehiculul a fost

înstrăinat sau înmatriculat în județul Bacău.

În recurs, reclamantul a depus la

dosar adresa nr. 214 din 5 martie 2003 prin care Primăria comunei Maieru,

județul Bistrița Năsăud, confirmă faptul că autoutilitara TV 14F figurează

înscrisă în evidența din 13 octombrie 1995, ca aparținând SC C.P. SRL, taxele

legale fiind datorate de I.V.

De asemenea, reclamantul a depus și

actul nr. 29010 din 7 februarie 2003, emis de Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

prin care sunt comunicate reclamantului date privind autoutilitara TV 14 F,

fabricată în 1984, cu număr de identificare 155784. Din această adresă rezultă

că mașina a fost înmatriculată la 29 septembrie 1992 cu numărul 3-BN-1054,

aparținând lui R.I. din localitatea Rebra, județul Bistrița Năsăud. La data de

17 octombrie 1995, autovehiculul a fost radiat din circulație, ca urmare a

vânzării către SC C.P. SRL din comuna Maieru, fiind înmatriculată pe numele

noului deținător la 15 noiembrie 1995, certificat de înmatriculare seria B

010840N și număr de circulație BN-18-VIO.

Examinând cauza, în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Întrucât reclamantul este

deținătorul legal al autoutilitarei în litigiu, achiziționată la 2 martie 1993,

conform facturii nr. 19/1993, având la acea dată seria de caroserie 155468 și

seria motor 5557, fiind omologată la Registrul Auto Român Bacău la 29 iunie

1993, este îndreptățit să solicite de la pârât, care deține evidența

informatizată a vehiculelor, informațiile necesare pentru a obține cartea de

identitate prevăzută cu elemente de secretizare.

De altfel, după pronunțarea

sentinței, pârâtul a și procedat la executarea sentinței, astfel cum rezultă

din actul nr. 29010 din 7 februarie 2003, comunicând reclamantului informațiile

menționate în dispozitivul hotărârii.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

Curtea va dispune obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de

judecată către intimatul-reclamant, reprezentând cheltuielile de transport,

pentru care s-au depus dovezi la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 113 din

22 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de

1.200.000 lei către intimatul-reclamant Ș.N., cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.