ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3490/2008

HOTĂRÂRE
15.10.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3490/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 iunie 2006

reclamanta Ț.I. a chemat în judecată R.A.R., serviciul Neamț, solicitând

obligarea acestuia să efectueze verificarea tehnică a autoturismului marca Audi

110 2,0E cu număr de identificare WAUZZZ4AZMA010628.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că la data de 28 august 2001, după cumpărarea autoturismului

acesta a fost verificat de R.A.R., fiindu-i aplicată eticheta care atestă

efectuarea verificării.

În anul 2002, susține

reclamanta i s-a refuzat efectuarea unei noi verificări pe motiv că

autoturismul prezenta o îngroșare a cifrei 8 din numărul de identificare, fapt

constatat și printr-o expertiză tehnică.

Reclamanta susține că a fost

de bună credință la cumpărarea autoturismului și că defectul semnalat ulterior

nu-i este imputabil motiv pentru care se impune obligarea pârâtei la acordarea

și poansonarea unui număr de identificare.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din

29 februarie 2008, a respins excepția tardivității acțiunii și a respins ca

nefondată acțiunea modificată, reținând că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor legale pentru admiterea cererii sale.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat, recurs reclamanta Ț.I., susținând în esență că în mod greșit instanța

a obligat-o să urmeze procedura de certificare a autenticității care nu îi este

aplicabilă, întrucât nu a făcut reparații, modificări sau înlocuiri la

autoturismul în cauză.

Mai arată reclamanta - recurentă

că a parcurs toate fazele prevăzute de metodologia de certificare prevăzută de art.

9, astfel că pârâta trebuie să fie obligată să-i elibereze certificatul de

autentificare.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente.

Referitor la primul motiv de

casare care vizează acordare și poansonarea unui nou număr de identificare

pentru autoturismul deținut de recurenta - reclamantă, acesta este nefondat.

Intimatul R.A.R. nu poate fi

obligat la aceasta, atâta timp cât organele de poliție nu au stabilit

proveniența legală a autoturismului. În cazul autovehiculului deținut de

recurenta - reclamantă a avut loc o modificare neautorizată a numărului de

identificare (a seriei de sașiu).

Al doilea motiv de casare

vizează obligarea R.A.R. la deblocarea din baza de date a numărului de

identificare anterior și acordarea certificatului de autenticitate. Și acest

motiv este nefondat, întrucât la data de 19 iunie 2003 R.A.R. a constatat o

modificare neautorizată a acesteia ceea ce a determinat blocarea numărului de

identificare în baza sa de date.

În ceea ce privește cererea

de acordarea de către intimat a certificatului de autenticitate și aceasta este

neîntemeiată.

Certificatul de autenticitate

se acordă de R.A.R. pentru vehiculele rutiere înmatriculate în România și care

își schimbă deținătorul, conform art. 13 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 78/2000,

aprobată prin Legea nr. 230/2003, cu modificările ulterioare.

Potrivit acestei proceduri,

se atestă faptul că principalele elemente de identificare ale vehiculului sunt

originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate atestarea

identității vehiculului în raport cu  datele menționate în carta de identitate

a acestuia, atestarea faptului că acesta nu figurează ca dat în urmărire pe

plan intern sau internațional.

Al doilea motiv de recurs

vizează obligarea R.A.R. la efectuarea inspecției tehnice a autovehiculului

respectiv.

Această solicitare nu este

fondată întrucât, în cadrul inspecției tehnice pentru prima operațiune

efectuată de R.A.R. este identificarea autovehiculului, iar în cazul în care se

constata că numărul de identificare este modificat, (așa cum este cazul în

speță) se interzice continuarea efectuării inspecției.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de Ț.I. împotriva sentinței civile nr. 23 din 29 februarie 2008 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2008
„ prin sentința ce se va adopta în cauză nu s-ar dispune obligarea pârâtului de a repoansona (...) numărul corect de identificare (...) pentru că în această situație autoturismul nu s-ar mai putea reînscrie în circulație”. Cu alte cuvinte,
ÎCCJ 2012-12-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5328/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 1530 din 5 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2019-10-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4907/2019
Ședința publică din data de 17 octombrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S
ÎCCJ 2015-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2015
de drept relevante asupra fondului recursului Criticile din recurs, care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate. Recurentul-reclamant susține că refuzul intimatului-pâr
ÎCCJ 2003-10-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 iunie 2002, reclamantul Ș.N. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâ
Sursă