ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2008

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Covasna sub nr. 3/119/2007 reclamanta B.Z. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții RA R.A.R., Serviciul Public Comunitar, regim permise de conducere și

înmatriculare a vehiculelor, instituția prefectului județului Covasna,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu datele de

identificare GOLF GL SYNCR 66 EG2 5 G model an 1996 cu nr. de identificare

WVWZZZ1HZTD257997, repoansonarea pe șasiu de către RA R.A.R. numărului corect

de identificare WVWZZZ1HZTD257997 la autovehiculul VW GOLF GL SYNCR 66 EG2 5 G

model an 1996 și obligarea RA R.A.R. la plata despăgubirilor constând în lipsa

de folosință a autovehiculului în perioada 6 aprilie 2004 - 15 decembrie  2004.

La data de 7 martie 2007,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că pârât în cauză este M.A.I.

(ulterior M.I.R.A.), direcția regim permise de conducere și înmatriculare a

vehiculelor.

În motivarea acțiunii

reclamanta B.Z. a arătat că în anul 1999 a cumpărat un autoturism VW Golf 1,8

Syncro cu nr. de identificare WVWZZZ1HZPW103114, de la numitul M.V.A.

La data de 6 aprilie 2004

reclamanta s-a prezentat la RA R.A.R. Sf. Gheorghe în vederea efectuării

inspecției tehnice periodice, ocazie cu care s-a constat că autoturismul este

substituit, reversul seriei de caroserie fiind WVWZZZ1HZTD257997, motiv pentru

care i-a fost ridicat certificatul de înmatriculare.

În această situație s-au

efectuat cercetări penale concluzionându-se că autoturismul cumpărat de la

numitul M.V.A. a fost furat din Belgia în anul 1996.

Competența soluționării

cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București prin

sentința nr. 988 din 27 septembrie 2007, sentința casată prin Decizia nr. 336/R

din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, care a reținut pricina spre soluționare în primă

instanță.

Prin sentința civilă nr. 27/F

din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul RA R.A.R. să repoansoneze

pe șasiul autoturismului VW GOLF GL SYNCR 66 EG2 a numărului corect de

identificare WVWZZZ1HZTD257997 și să emită o nouă carte de identitate, a

obligat pârâta direcția regim permise de conducere și înmatriculare a

vehiculelor din cadrul M.I.R.A. să reînmatriculeze autovehiculul VW GOLF GL

SYNCR 66 EG2 cu numărul corect de identificare WVWZZZ1HZTD257997, a respins

celelalte pretenții și a obligat pârâtele să plătească reclamantei sume de

539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut pe de o parte, că reclamanta B.Z. este

cumpărătoare de bună-credință a autovehiculul, iar pe de altă parte, atât timp

cât nimeni nu revendică bunul, această situație se poate asimila cu aceea a

provenienței legale a bunului.

Referitor la petitul privind

acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a bunului, instanța a

constatat că în sarcina autorităților nu poate fi reținută nici o culpă pentru

această lipsă de folosință.

Împotriva sentinței civile nr.

27/F din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal au declarat recurs recurenta-reclamantă B.Z. și

recurentul-pârât M.I.R.A., direcția regim permise de conducere și înmatriculare

a vehiculelor.

Recurenta-reclamantă a

criticat sentința pentru nelegalitate, în temeiul art. 3041 C. proc. civ.,

raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004, solicitând modificarea în parte a

acesteia în sensul obligării RA R.A.R. la plata despăgubirilor constând în

lipsa de folosință și autovehiculului în litigiu, în perioada 6 aprilie 2004 -

15 decembrie 2006, în cuantum de 27.560 lei (RON).

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 8 și art. 18 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, care conferă dreptul persoanei vătămate de a obține despăgubiri

pentru repararea prejudiciului rezultat din conduita nelegală a unei autorități

publice.

Cu privire la culpa RA R.A.R.

și la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

recurenta-reclamantă a arătat că aceasta avea obligația legală de a efectua

verificarea provenienței licite a autovehiculului care face obiect al unui contract

de vânzare-cumpărare, anterior înmatriculării acestuia; în cazul său, culpa

intimatei-pârâte este evidentă, întrucât în anul 1999, când a fost cumpărat

autoturismul în litigiu, nu și-a îndeplinit obligația cu diligența necesară,

dând dovadă de neglijență.

Un alt aspect relevat de

recurenta-reclamantă constă în aceea că intimata-pârâtă RA R.A.R. nu a

contestat calculul ori cuantumul prejudiciului rezultat ca urmare a conduitei

ilicite a intimatei-pârâte.

Direcția regim permise de

conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.I.R.A. a atacat sentința

numai în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată,

invocând, în esență, încălcarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., potrivit

cărora temeiul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală.

În acest sens, recurentul-pârât

a arătat că în sarcina sa nu a fost reținută neîndeplinirea unei obligații

legale ori contractuale; dimpotrivă, a recunoscut necesitatea reînmatriculării

vehiculului, dar numai în condițiile în care cealaltă pârâtă ar fi repoansonat

seria corectă și ar fi emis o nouă carte de identitate a vehiculului -

împrejurare care atrage, în opinia sa, aplicarea art. 275 și art. 276 C. proc.

civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata-pârâtă RA R.A.R. a solicitat respingerea recursului reclamantei

ca nefondat, arătând că nu are nici o culpă în lipsa de folosință a

autovehiculului, întrucât nu poate fi făcută răspunzătoare pentru modificările

neautorizate care apar la un autovehicul după 5 ani de la data la care a fost

prezentat ultima dată pentru verificare.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenți și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că niciunul dintre recursuri nu este fondat.

Prin cererea de chemare în

judecată, așa cum a fost precizată la 15 februarie 2007, a fost dedus judecății

refuzul autorităților pârâte de a-i rezolva reclamantei cererea de repoansonare

pe șasiul autovehiculului marca VW GOLF GL SYNCR 66 EG 25 G model an 1996 a

numărului WVWZZZ1HZTD257997, de eliberare a unei noi cărți de identitate și de

reînmatriculare a autovehiculului în vederea punerii în circulație.

Totodată, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri în sumă de 27.560 RON pentru lipsa

de folosință a autovehiculului între data de 6 aprilie 2004, când s-a prezentat

la RA R.A.R., reprezentanța Covasna, în vederea efectuării inspecției tehnice

periodice și s-a constatat că autovehiculul este substituit și data de 15

decembrie 2006, când a primit adresa nr. 902046 din 6 noiembrie 2006, prin care

Serviciul Public Comunitar, regim permise de conducere și înmatriculare a

vehiculelor Covasna, i-a comunicat că în cazul său sunt aplicabile prevederile art.

21 alin. (2), (3) și (4) din Regulamentul de aplicare a O,U.G. nr. 195/2002.

Ulterior, la 7 martie 2007,

reclamanta și-a precizat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri,

solicitând obligarea RA R.A.R. la plata echivalentului valorii de piață în

autoturismului (6.500 Euro) în situația în care „ prin sentința ce se va adopta

în cauză nu s-ar dispune obligarea pârâtului de a repoansona (…) numărul corect

de identificare (…) pentru că în această situație autoturismul nu s-ar mai

putea reînscrie în circulație”.

Cu alte cuvinte, sub

aparenta unei precizări a câtimii despăgubirilor pretinse reclamanta a formulat

o cerere de despăgubiri nouă, cu obiect și cauză diferite, arătând că izvorul

prejudiciului ar consta în conduita culpabilă a RA R.A.R., care nu a descoperit

falsificarea numărului de identificare în momentul când a efectuat verificările

în vederea înscrierii în circulație a autovehiculului în 1999, când a fost

cumpărat de reclamantă.

La data de 17 ianuarie 2008,

reclamanta a formulat o nouă precizare a acțiunii, micșorând câtimea obiectului

acțiunii de la 6500 Euro la 3450 Euro, reprezentând valoarea de circulație a

autoturismului la data respectivă. Și cu acea ocazie reclamanta a arătat că

solicită suma indicată în subsidiar „în eventualitatea respingerii capetelor

principale de acțiune, privind repoansonarea seriei pe sașiu și

reînmatricularea autoturismului”.

În calea de atac, recurenta-reclamantă

a enunțat încălcarea art. 8 și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dar

această critică nu poate fi reținută, pentru că acțiunea în contencios

administrativ este supusă unor rigori specifice, în sensul că prevederile

menționate impun condiția ca prejudiciul care se solicită a fi reparat să fie

„cauzat” de actul administrativ tipic sau asimilat dedus judecății prin capătul

principal al acțiunii.

Or, în cadrul procesual

configurat prin cererile și precizările succesive ale acțiunii, instanța de

fond a reținut corect, pe de o parte, că autoritățile pârâte nu sunt

responsabile pentru lipsa de folosință a autovehiculului în perioada 6 aprilie

2004 - 15 decembrie 2006, întârzierea formalităților de reînmatriculare a

autovehiculului nefiind efectul unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1)

lit. b) și m) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării

instanței [art. 2 alin. (1) lit. i) și n) în forma actuală], ci al derulării

cercetărilor penale efectuate în cauză.

Pe de altă parte, Curtea de

Apel a reținut în mod corect, în raport cu modul în care reclamanta și-a

precizat acțiunea, că solicitarea de acordare a contravalorii autoturismului a

rămas fără obiect.

În plus, Înalta Curte constată

că în cererea de recurs s-a efectuat o combinare a obiectului cererii de

despăgubiri constând în lipsa de folosință cu cauza cererii subsidiare de

despăgubiri constând în contravaloarea autoturismului, ceea ce contravine

prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile și în recurs în temeiul

art. 316 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

formulat de Direcția Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din

cadrul M.I.R.A., Înalta Curte constată că soluția de obligare a sa la plata

cheltuielilor de judecată alături de cealaltă pârâtă, reflectă interpretarea și

aplicarea corectă a prevederilor art. 274 C. proc. civ. De vreme ce instanța de

fond a instituit în sarcina recurentei-pârâte obligația să reînmatriculeze

autovehiculul, nu se poate susține că nu are calitatea de „parte care cade în

pretenții” în sensul textului legal menționat.

De aplicarea prevederilor art.

275 C. proc. civ. nu se poate vorbi în condițiile în care recurenta-pârâtă nu a

recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, ci dimpotrivă,

prin întâmpinarea depusă la dosar înaintea termenului din 15 februarie 2007 și

prin notele scrise formulate ulterior a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a invocat

și prevederile art. 276 C. proc. civ., dar nu a indicat care ar fi, în opinia

sa, proporția în care obligarea la cheltuieli de judecată ar fi justificată și

în ce mod au fost încălcate aceste prevederi prin sentința recurată.

Având în vedere toate

considerentele de fapt și de drept reținute, Înalta Curte urmează să respingă

ambele recursuri ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată către intimata-pârâtă, dar Înalta Curte va face aplicarea alin. (3) al

aceluiași articol, în sensul că va micșora onorariul avocațial în cuantum de

4.200 lei până la suma de 500 lei, luând în considerare valoarea pricinii și

complexitatea demersurilor efectuate de avocat în etapa judecării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.Z. împotriva sentinței civile nr. 27/F din 6 februarie 2008 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de M.I.R.A., direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor,

împotriva sentinței civile nr. 27/F din 6 februarie 2008 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

B.Z. la plata cheltuielilor de judecată, către RA R.A.R., în cuantum de 500

RON, acordate prin apreciere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.