ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2015

Decizia

nr. 3464/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 23 ianuarie 2014, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Registrul Auto Român să efectueze inspecția tehnică periodică pentru autoturismul marca x, în vederea înmatriculării de către organele competente și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de refuzul nejustificat al pârâtului de a acționa în sensul pretins prin capătul principal al cererii.

Prin sentința civilă nr. 131 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova a respins cerea reclamantului, ca nefondată.

Reclamantul A., a formulat recurs, solicitând casarea sentinței și, în urma rejudecării cererii sale, obligarea pârâtului la efectuarea inspecției tehnice periodice și la emiterea cărții de identitate și a certificatului de autenticitate pentru autoturismul marca x, în vederea înmatriculării acestuia în circulație.

2.1. Motivele de casare

Recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul susține că obligațiile pârâtului Registrul Auto Român, ce decurg din aplicarea O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității autovehiculelor în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată prin Legea nr. 230/2003, precum și a Reglementărilor din 2005 privind omologarea individuală au fost tratate cu superficialitate de instanța de fond, care a apreciat că nu există un refuz nejustificat manifestat de R.A.R. în soluționarea cererii reclamantului. Deși reclamantul a făcut dovada că a cumpărat vehiculul în urmă cu șapte ani, de bună credință fiind, și a colaborat cu organele de cercetare penală care au considerat că îi pot acorda custodia autovehiculului, hotărârea primei instanțe îi încalcă dreptul la utilizarea bunului pe care l-a achiziționat.

Instanța de fond nu a dispus ca pârâtul să prezinte dovada faptului că seria de șasiu a autoturismului nu este dublată, ci autoturismul are poansonată pe caroserie seria de șasiu care a fost atribuită de producător la data fabricației. Or, R.A.R. este instituția abilitată din punct de vedere tehnic pentru a stabili acest lucru și trebuia să solicite producătorului autoturismului să comunice dacă acesta are seria atribuită de fabrică sau dacă seria poansonată pe autoturism, stabilită și prin expertiză extrajudiciară, a fost atribuită altui autoturism. În situația în care producătorul comunica că vehiculul care face obiectul litigiului are seria de șasiu identică cu cea de pe autoturism, R.A.R. are obligația legală de a efectua inspecția tehnică și de a emite cartea de identitate pentru autovehicul.

Mai arată că în dosarul penal nici până în prezent nu s-a stabilit dacă autoturismul este furat și nu s-a emis nicio rezoluție în legătură cu presupusul furt, situație în care nu poate fi îngrădit dreptul recurentului-reclamant, în calitatea sa de cumpărător de bună credință, de a utiliza bunul conform destinației sale, respectiv pentru circulația pe drumurile publice.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât R.A.R. solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanță a reținut în mod legal că refuzul său de a elibera documentele specifice în vederea înmatriculării autoturismului identificat de recurentul-reclamant este justificat întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru eliberarea documentelor solicitate, raportat la cerințele exprese ale art. 12 și 13 din O.G. nr. 78/2000.

În plus, solicitarea de emitere a cărții de identitate pentru autoturism este nou formulată în recurs.

Răspunsul intimatului-pârât la cererea administrativă a fost legal exprimat, raportat la faptul că autovehiculul menționat figurează în bazele de date internaționale ca fiind furat și are numărul de identificare falsificat prin repoansonare. Potrivit art. 21 din Regulamentul din 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, nu poate fi omologat autovehiculul care nu poate fi identificat sau cel pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deținători ori proprietari succesivi, exceptând autovehiculul pentru care poliția poate stabili proveniența legală a acestuia.

Potrivit art. 12 și 13 din O.G. nr. 78/2000, nu este permisă eliberarea cărții de identitate a vehiculului și a certificatului de autenticitate pentru vehiculele rutiere care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare ale acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București se află în lucru dosarul penal nr. x/P/2007 cu privire la autoturismul în cauză, având numărul de identificare y, serie constatată de specialiștii M.A.I., prin I.P.J. Mehedinți - Serviciul criminalistic, în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 45161 din 21 octombrie 2010. Până la finalizarea cercetărilor, respectiv radierea din Interpol a mențiunii „furat” de către autoritățile italiene și răspunsul acestora cu privire la returnarea/renunțarea în favoarea reclamantului a autoturismului, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 nu poate dispune nicio măsură raportat la acest vehicul.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 18.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 24.06.2015 completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat.

Analizând cererea de recurs, Curtea o constată nefondată pentru următoarele argumente:

5.1. Argumentele de fapt și de drept relevante asupra fondului recursului

Criticile din recurs, care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate. Recurentul-reclamant susține că refuzul intimatului-pârât de a soluționa cererea sa de a proceda la efectuarea inspecției tehnice periodice pentru autovehiculul pe care îl deține (de fapt, în conformitate cu prevederile OG nr. 78/2000, de a proceda la omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate a vehiculului și a certificatului de autenticitate), în vederea înmatriculării în circulație a acestuia, este nejustificat. Aserțiunea recurentului-reclamant nu este susținută de datele factuale ale cauzei, coroborate cu normele legale incidente. Astfel, raportat la dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 78/2000, nu este permisă eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici a certificatului de autenticitate pentru vehiculele rutiere care nu pot fi identificate de RAR din cauza lipsei sau a modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente. Potrivit art. 13 alin. (2) lit. a)) și c) din același act normativ, certificarea autenticității se obține numai dacă principalele elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate și, respectiv, dacă vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional la data efectuării certificării autenticității.

Or, autoturismul marca x, prezentat de recurentul-reclamant la R.A.R. cu nr. de identificare z, prezintă urme de modificare a ultimului caracter, fiind constatată seria inițială a producătorului nr. y, de specialiștii M.A.I., prin I.P.J. Mehedinți - Serviciul criminalistic, în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 45161 din 21 octombrie 2010 și figurează furat în baza de date Interpol.

În această situație, în mod legal, prima instanță a constatat că este justificat refuzul autorității pârâte de a proceda în sensul pretins de către reclamant, fiind nerelevantă în contextul cauzei calitatea reclamantului de cumpărător de bună credință sau de custode al bunului, a cărui pază i-a fost încredințată de către organele de cercetare penală.

Falsificarea numărului de identificare a vehiculului prin repoansonarea ultimului caracter rezultă fără dubiu din cercetările organelor de urmărire penală. Până la luarea unei măsuri în cauza penală care să clarifice situația juridică a bunului, autoritatea pârâtă nu ar putea proceda în sensul pretins de reclamant întrucât ar încălca prevederile O.G. nr. 78/2000.

Cât privește efectele sentinței nr. 1044/2013 a Tribunalului Mehedinți, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta privește înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare, referindu-se la un alt aspect juridic al înmatriculării, nerelevant în litigiul de față.

5.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 131 din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.