ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6135/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 870 din 30 iunie 2009,

Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea

formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâtul R.A.R.

Prin decizia nr 231

din 03 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul

formulat de reclamantul D.R. împotriva sentinței nr. 870 din 30 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

în Dosarul nr. 1556/104/2009, a schimbat sentința nr. 870 din 30 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a obligat pârâtul să efectueze înmatricularea

autoturismului până la finalizarea cercetărilor penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis

cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova ca instanță de contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 14

din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins cererea

formulată de reclamant.

Prin

decizia nr. 5678 din data de 25 noiembrie 2011, s-a admis recursul declarat de

reclamantul D.R. împotriva sentinței nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

În rejudecare, prin

sentința nr. 142 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - R.A.R.

și a obligat pârâta să finalizeze operațiunile specifice necesare

înmatriculării autoturismului A. proprietatea reclamantului, număr identificare

x, până la finalizarea cercetării penale, respingând cererea privind daunele

moratorii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul D.R.V. a investit

instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului R.A.R. să finalizeze

activitățile necesare înmatriculării autoturismului A. cu număr de identificare

x.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că autoturismul marca A., pentru care se

solicită înmatricularea, figurează ca fiind furat din Germania la data de 19

decembrie 2007 și dat în urmărire în baza de date EUCARIS, potrivit Ordonanței

cu nr. 2801/II/1/2003 din 24 decembrie 2008 dată Parchetul de pe lângă

Judecătoria Slatina.

Judecătorul fondului

a constatat că deși dispozițiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006,

privind circulația pe drumurile publice prevăd că

„

Autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în

străinătate și date în urmărire de Inspectoratul General al Poliției Române nu

se înmatriculează.”,

totuși la alin. (3) se stabilește că „

Fac excepție de la prevederile alin. (2) autovehiculele și

remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziție prin care

se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în

certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului se

înscrie mențiunea „Autovehicul declarat furat din (țară) la data de…

”

.

Prin

urmare, Curtea de apel, având în vedere că

, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina a emis Ordonanța cu nr. 2801/II/1/2003 la 24 decembrie 2008, prin care

s-a permis înmatricularea până la finalizarea cercetărilor a autoturismului

marca A. seria de identificare x, a apreciat că nu există nici un impediment

legal ca pârâtul să procedeze la înmatricularea temporară a mașinii, cu

respectarea mențiunilor prevăzute la art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006.

Referitor la cererea

reclamantului privind acordarea daunelor moratorii, prima instanță a apreciat

că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că în contenciosul administrativ

există sancțiuni specifice pentru neexecutarea în termen a obligației impuse.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Regia Autonomă - R.A.R., susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut

o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, respectiv a prevederilor

art. 13 din O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de

identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea

comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată

prin Legea nr. 230/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu

prevederile art. 13 din O.G. nr. 78/2000:

„Alin. (1) La

înmatriculare în România,

deținătorii vehiculelor rutiere, cu excepția celor noi,

vor face dovada efectuării de către R.A.R. a certificării autenticității

acestora.

Alin. (2) Certificarea

autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în:

Lit. a) atestarea

faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu

au fost supuse unor modificări neautorizate;

Lit. b) atestarea

identității vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate

a acestuia;

Lit. c) atestarea faptului

că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional,

la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la

dispoziția R.A.R, de autoritățile competente din România;

Lit. d)

atestarea faptului că

formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a

vehiculului, eliberat de autoritățile competente din tara de proveniență, este

autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România).

Alin. (3) Activitatea

de certificare a autenticității se efectuează prin metode nedistructive de către

R.A.R.

Alin. (4) Certificarea

autenticității se efectuează pentru:

Lit. a) vehiculele

rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări

în

România;

Lit. b) vehiculele

rutiere înmatriculate în România și care își schimbă deținătorul;

Lit. c) vehiculele

rutiere prevăzute la art. 1 alin. (5).

Alin. (5) Pentru

vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticității,

R.A.R. eliberează un certificat de autenticitate.

Alin. (6) Pentru

vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării

autenticității. În raportul de verificare eliberat se menționează motivele

deciziei R.A.R.

Alin. (7) Sunt

exceptate de la certificarea autenticității autovehiculele destinate exclusiv

competițiilor sportive și vehiculele istorice

Alin.

(8) Certificatul de autenticitate al unui vehicul rutier este valabil pentru o

singură înmatriculare, dar nu

mai mult de 60 de zile calendaristice de la data

eliberării acestuia.”

Din definiția

certificării autenticității unui vehicul rutier regăsită în dispozițiile art. 13

alin. (2) din O.G. nr. 78/2000 rezultă condițiile obligatorii care trebuie

îndeplinite cumulativ un vehicul pentru a se putea elibera certificat de

autenticitate, ori autovehiculul deținut de intimatul reclamant nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 13 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 78/2000,

respectiv acesta figurează ca furat în baza de date EUCARIS, iar formularul tip

al documentului care confirmă înmatricularea anterioară este fals motiv pentru

care Regia Autonomă - R.A.R. nu poate elibera certificat de autenticitate pentru

autovehiculul Marca A., cu număr de identificare x.

În drept recurentul a

invocat din punct de vedere procedural, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, în

conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 78/2000

„Certificarea autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în: […] c) atestarea

faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau

internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei

de date puse la dispoziția R.A.R, de autoritățile competente din România;

d)

atestarea faptului că

formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a

vehiculului, eliberat de autoritățile competente din tara de proveniență, este

autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România)”.

În speță, în

motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond se rețin prevederile art. 13

din O.G. nr. 78/2000, precum și faptul că autoturismul deținut de intimat

figurează ca fiind declarat furat din Germania la data de 19 decembrie 2007,

dar s-a apreciat că este vorba de o situație de excepție care presupune

eliberarea certificatului de autenticitate, prevăzut de art. 21 alin. (3) din

H.G. nr. 1391/2006. Acest articol prevede însă doar înmatricularea autovehiculului

până la finalizarea cercetărilor, iar nu și eliberarea certificatului de

autenticitate pentru un autovehicul care nu îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 13 din O.G. nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța

de fond a reținut în mod greșit că nu există nici un impediment ca pârâta să

procedeze la înmatricularea temporară a mașinii. Acest considerent este greșit,

deoarece Regia Autonomă - R.A.R. este un organism tehnic național, al cărui

obiect de activitate - prevăzut în art. 2 și 3 din H.G. nr. 768/1991 - nu

cuprinde și atribuția de înmatriculare a autovehiculelor (această atribuție

revine exclusiv Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor).

Pentru considerentele

menționate instanța de recurs constată că în speță nu sunt întrunite condițiile

unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri de către pârâta Regia Autonomă

- R.A.R., astfel că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea reclamantului

ca neîntemeiată.

În baza art. 312 alin.

(1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Regia Autonomă - R.A.R. împotriva sentinței civile nr. 142 din 2

martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2013.