ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2017

Decizia nr. 304/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Acțiunea judiciară;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele B. Olt - C. și D. Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei de impunere nr. F/OT/217 din 26 martie 2014, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F/OT nr. 626 din 26 martie 2014, ambele emise de pârâta B. Olt - C., precum și a Deciziei nr. 351 din 23 mai 2014 emisă de pârâta D. Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 19 februarie 2015,

a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 351 din 23 mai 2014 emisă de pârâta D. Craiova și a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F/OT/217 din 26 martie 2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F/OT nr. 626 din 26 martie 2014, ambele emise de pârâta B. Olt - C.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta B. Olt, în numele și pentru D. Craiova, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 108 alin. (1) și art. 214 C. proc. fisc.

Prin Adresa din 26 martie 2013, organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Olt documentația întocmită ca urmare a verificărilor efectuate în legătură cu realitatea și legalitatea activității desfășurate de intimată, în vederea continuării și definitivării cercetărilor ce se desfășoară în Dosarul penal nr. x/D/2013.

Reverificarea cu privire la T.V.A. aferentă perioadei 01 iunie 2010 - 31 octombrie 2010 s-a dispus în raport de Adresa Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Olt din 09 ianuarie 2014, înregistrată la B. Olt sub nr. OT/122 din 10 ianuarie 2014, prin care s-a solicitat efectuarea de reverificări financiar-contabile în legătură cu societatea intimată, precum și cu legalitatea tranzacțiilor comerciale efectuate de aceasta cu SC E. SRL și SC F. SRL.

Decizia de suspendare a contestației administrative este justificată și din punct de vedere al înrâuririi hotărâtoare pe care ar avea-o constatarea organelor penale asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

Recurenta a apreciat că este o necesitate ca organul de soluționare a contestației administrative să stabilească mai întâi realitatea operațiunilor economice în baza cărora au fost stabilite obligațiile bugetare contestate și asupra cărora urmează să se pronunțe organele de cercetare penală.

4.1. Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru motivele prezentate la fila 9 dosar.

4.2. Recurenta B. Olt, în numele și pentru D. Craiova, a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat că apărările părții adverse nu sunt concludente, în raport de argumentele menționate la filele 17-18 dosar.

4.3. Intimata SC A. SRL a depus la dosar Ordonanța nr. 23/P/2013 din 17 februarie 2016 dată în Dosarul penal nr. x/D/2013 aflat la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Olt, precum și raportul de expertiză fiscală întocmit în acest dosar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 iunie 20016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

La termenul din data de 02 februarie 2017, în condițiile în care raportul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă SC A. SRL are ca obiect verificarea legalității Deciziei nr. 351 din 23 mai 2014 prin care D. Craiova a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de intimată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. F/OT/217 din 26 martie 2014, emisă de B. Olt - C., pentru suma totală de 2.016.386 lei, reprezentând T.V.A. de 1.970.877 lei și accesorii aferente acesteia de 45.509 lei.

Temeiul legal al adoptării acestei măsuri administrative l-a reprezentat art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., republicat, care statuează faptul că organul de soluționare a contestației administrative poate suspenda, prin decizie motivată, cauza atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în contestația administrativă.

Prima instanță a infirmat soluția administrativă dispusă prin decizia contestată în cauză, arătând că organul de soluționare a contestației nu a sesizat organele penale cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în contestația administrativă, după cum impune textul legal anterior nominalizat, întrucât Adresa din 26 martie 2013 nu constituie un act de sesizare care să îmbrace forma cerută de lege.

Instanța de control judiciar nu poate împărtăși concluzia la care a ajuns curtea de apel.

Potrivit art. 108 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal poate să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale.

Or, aceste constatări sunt cuprinse tocmai în actul de control încheiat în urma efectuării inspecției fiscale, act de control transmis ulterior organelor de urmărire penală.

În aplicarea dispoziției normative anterior arătate, prin Adresa din 26 martie 2013, B. Olt a înaintat Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Olt Raportul de Inspecție Fiscală nr. F/OT nr. 626 din 26 martie 2014, încheiat la momentul finalizării inspecției fiscale la societatea recurentă. Ca atare, în mod indiscutabil, adresa aflată în discuție reprezintă actul de sesizare a organelor de urmărire penală.

Mai mult decât atât, după cum a arătat autoritatea recurentă, reverificarea cu privire la T.V.A. aferentă perioadei 01 iunie 2010 - 31 octombrie 2010 s-a dispus în urma solicitării formulate prin adresa din 09 ianuarie 2014 întocmită de Direcție pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Olt, în sensul verificării legalității tranzacțiilor comerciale efectuate de intimată cu SC E. SRL și SC F. SRL.

Însă, Înalta Curte constată că nu mai subzistă motivul de suspendare a contestației administrative în condițiile în care în Dosarul penal nr. x/D/2013 aflat la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Olt a fost emisă Ordonanța nr. 23/P/2013 din 17 februarie 2016 prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Ca atare, D. Craiova urmează să analizeze pe fond contestația administrativă formulată de societatea intimată împotriva actului de impunere mai sus arătat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. Olt, în numele și pentru D. Craiova, împotriva sentinței nr. 96/2015 din 19 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.