ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2938/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

22 decembrie 2003, reclamantul Ș.N. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând obligarea acestuia la plata de daune

întârziere în cuantum de 20% din venitul minim pe economie, respectiv 500.000

lei în echivalent Euro, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 22

noiembrie 2002, data pronunțării sentinței civile nr. 113 a Curții de Apel

Bacău și până la executarea acesteia. Totodată, reclamantul a solicitat și

amendarea conducătorului autorității pârâte, potrivit dispozițiilor Legii nr. 29/1990.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 113/2003, Curtea de Apel Bacău

a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, să-i furnizeze date

din evidența generală a autovehiculelor înmatriculate în România, în perioada

1984 - 1994, despre deținătorul inițial; numărul de certificat înmatriculare,

numărul de circulație atribuit; data radierii și motivul acestei operațiuni cu

privire la autoutilitara T.V. 14F.A. Cu toate acestea, pârâtul, în mod

nejustificat a întârziat punerea în executare.

Prin sentința civilă nr. 204

din 4 mai 2004, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea, reținând că pârâtul a

executat sentința Curții de Apel Bacău, în termen legal, comunicând

reclamantului, relațiile solicitate, situație în care nu se justifică acordarea

de daune.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Ș.N. care a susținut în esență că, în mod greșit nu i-au fost

acordate daunele, cel puțin pentru intervalul 12 noiembrie 2002 - 20 februarie 2003,

fiind evident refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i comunica

relațiile solicitate, numai după sesizarea instanței, dar și atunci incomplete

și contradictorii, din punctul său de vedere.

Recursul nu este fondat.

În temeiul dispozițiilor art.

10 și 16 din Legea nr. 29/1990, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului

Ministerul Administrației și Internelor, la plata de daune de întârziere pentru

refuzul acestuia de a pune în executare sentința civilă nr. 113/2002, a Curții

de Apel Bacău, prin care a fost obligat să comunice reclamantului, relațiile

solicitate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, „executarea hotărârii definitive se

va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive. În cazul

nerespectării acestui termen, se va aplica conducătorului autorității

administrative, sancțiunea prevăzută de art. 10 alin. (3), iar reclamantului i

se va putea acorda daune pentru întârziere”.

În cauză, sentința civilă nr.

113 din 22 noiembrie 2002, a Curții de Apel Bacău, a rămas definitivă și

irevocabilă la 8 octombrie 2003, prin respingerea recursului declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - decizia civilă nr. 3080 din 8

octombrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, iar cu adresa nr. 29010 din 7

februarie 2003, pârâtul a comunicat reclamantului, relațiile solicitate.

Astfel fiind, legal și

temeinic, Curtea de Apel Bacău a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada

îndeplinirii cerințelor art. 16 din Legea nr. 29/1990, sentința civilă nr. 113/2002

fiind pusă în executare înainte ca acest termen să fi început să curgă,

situație în care, în mod corect cererea de daune de întârziere nu putea fi

primită și cu atât mai puțin, cea privind amendarea conducătorului autorității

administrative.

În raport cu aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a

fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Ș.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.N. împotriva sentinței nr. 204 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.