ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3993/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3993/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 258 din 8 martie
2001, Tribunalul Bacău, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantul Ministerul de Interne și a obligat pe pârâta R.A. A. Bacău la
plata sumei de 243.357.744 lei, reprezentând prestări servicii, respingând
capătul de cerere privind obligarea și la plata la penalități de întârziere.
În motivarea sentinței s-a reținut
că reclamantul a asigurat paza militarizată la aeroportul Bacău în perioada
aprilie 1999 – mai 2000, în temeiul unui contract încheiat cu pârâta în forma simplificată,
fiind, deci, justificate pretențiile în sumă de 243.357.744 lei cu titlu de
tarife prestări servicii pază militarizată.
Cu privire la penalitățile de
întârziere, s-a constatat că, în lipsa unei clauze penale, acestea nu pot fi
acordate.
Împotriva sentinței au declarat apel
ambele părți, iar Curtea de Apel Bacău, secția comercială, prin decizia nr. 658
din 18 decembrie 2001, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de
pârâta R.A. A. Bacău și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul
de Interne.
Critica reclamantului, cu privire la
neacordarea penalităților de întârziere, a fost înlăturată de instanța de apel,
constatând ca nefiind îndeplinite condițiile art. 1066 C. civ., apelantul
reclamant nefăcând nici dovada susținerii din apel, în sensul virării sumelor
la bugetul de stat.
Împotriva deciziei instanței de
apel, atât reclamantul, cât și pârâta au declarat recurs.
I. Reclamantul critică decizia
atacată sub aspectul rezolvării de către instanță a capătului de cerere privind
obligarea intimatei pârâte la penalități, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9
C. proc. civ., modificarea acesteia și admiterea acțiunii și sub acest aspect.
Se invocă neaplicarea de către
instanță a prevederilor O.G. nr. 11/1996, sumele solicitate fiind creanțe
bugetare, iar procentul de penalitate fiind prevăzut în hotărâri de guvern.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat
respingerea recursului declarat de reclamantă, deoarece, contrar prevederilor art.
1 și 7 din Legea nr. 18/1996, privind paza obiectivelor, bunurilor și
valorilor, părțile nu au încheiat un contract, iar în lipsa unei clauze penale
nu se pot acorda penalități.
II. La rândul său, pârâta critică
decizia prin recursul declarat pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 21
din Legea nr. 146/1997, deoarece, fiind o instituție de interes local, sub
autoritatea consiliului județean, conform art. 17 din aceeași lege, este scutit
de plata taxei de timbru.
I. Recursul declarat de reclamant
este nefondat.
Ordonanța nr. 11/1996, privind
executarea creanțelor bugetare (abrogată prin art. 170 din O.G. nr. 61/2002,
privind colectarea creanțelor bugetare) a avut ca obiect realizarea creanțelor
bugetare prin executare silită și prin alte modalități de către organele
Ministerului de Finanțe sau de alte organe prevăzute de lege.
Se constată, însă, că obligația
pârâtei de plată a contravalorii serviciilor de pază prestate de reclamant are
un izvor contractual, ea nefiind, deci, o obligație bugetară, în sensul art. 5
din O.G. 11/1996, că pârâta nu este un „plătitor”, în sensul aceleiași norme,
după cum nici reclamantul nu este un organ abilitat prin lege, potrivit art. 3
din O.G. 11/1996 cu realizarea creanțelor bugetare, o dovadă în acest sens
neexistând la dosar, iar instanțele au soluționat pricina ca instanțe de fond,
nu de executare.
În atare situație, cum decizia
atacată este legală sub aspectul criticat, Curtea va respinge recursul declarat
de reclamant ca nefondat.
II. Recursul declarat de pârâtă este
tardiv.
Se constată că decizia atacată s-a
comunicat recurentei pârâte la data de 15 februarie 2002, iar recursul a fost
declarat de aceasta la data de 7 martie 2000 (data poștei pe plicul recomandat)
cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Prin urmare, recursul astfel
declarat va fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul, Ministerul de Interne București, împotriva deciziei nr.
658 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de
contencios administrativ.
Respinge, ca tardiv declarat,
recursul pârâtei R.A. A. Bacău, formulat împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 21 octombrie 2003.