ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3993/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 258 din 8 martie 2001, Tribunalul Bacău, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul de Interne și a obligat pe pârâta R.A. A. Bacău la plata sumei de 243.357.744 lei, reprezentând prestări servicii, respingând capătul de cerere privind obligarea și la plata la penalități de întârziere. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a asigurat paza militarizată la aeroportul Bacău în perioada aprilie 1999 – mai 2000, în temeiul unui contract încheiat cu pârâta în forma simplificată, fiind, deci, justificate pretențiile în sumă de 243.357.744 lei cu titlu de tarife prestări servicii pază militarizată.

Cu privire la penalitățile de întârziere, s-a constatat că, în lipsa unei clauze penale, acestea nu pot fi acordate. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți, iar Curtea de Apel Bacău, secția comercială, prin decizia nr. 658 din 18 decembrie 2001, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâta R.A. A. Bacău și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul de Interne. Critica reclamantului, cu privire la neacordarea penalităților de întârziere, a fost înlăturată de instanța de apel, constatând ca nefiind îndeplinite condițiile art. 1066 C. civ., apelantul reclamant nefăcând nici dovada susținerii din apel, în sensul virării sumelor la bugetul de stat.

Împotriva deciziei instanței de apel, atât reclamantul, cât și pârâta au declarat recurs. I. Reclamantul critică decizia atacată sub aspectul rezolvării de către instanță a capătului de cerere privind obligarea intimatei pârâte la penalități, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acesteia și admiterea acțiunii și sub acest aspect. Se invocă neaplicarea de către instanță a prevederilor O.G. nr. 11/1996, sumele solicitate fiind creanțe bugetare, iar procentul de penalitate fiind prevăzut în hotărâri de guvern. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, deoarece, contrar prevederilor art. 1 și 7 din Legea nr. 18/1996, privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, părțile nu au încheiat un contract, iar în lipsa unei clauze penale nu se pot acorda penalități.

II. La rândul său, pârâta critică decizia prin recursul declarat pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, deoarece, fiind o instituție de interes local, sub autoritatea consiliului județean, conform art. 17 din aceeași lege, este scutit de plata taxei de timbru. I. Recursul declarat de reclamant este nefondat. 1. Ordonanța nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare (abrogată prin art. 170 din O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare) a avut ca obiect realizarea creanțelor bugetare prin executare silită și prin alte modalități de către organele Ministerului de Finanțe sau de alte organe prevăzute de lege. Se constată, însă, că obligația pârâtei de plată a contravalorii serviciilor de pază prestate de reclamant are un izvor contractual, ea nefiind, deci, o obligație bugetară, în sensul art. 5 din O.G.

11/1996, că pârâta nu este un „plătitor”, în sensul aceleiași norme, după cum nici reclamantul nu este un organ abilitat prin lege, potrivit art. 3 din O.G. 11/1996 cu realizarea creanțelor bugetare, o dovadă în acest sens neexistând la dosar, iar instanțele au soluționat pricina ca instanțe de fond, nu de executare. În atare situație, cum decizia atacată este legală sub aspectul criticat, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat. II. Recursul declarat de pârâtă este tardiv. Se constată că decizia atacată s-a comunicat recurentei pârâte la data de 15 februarie 2002, iar recursul a fost declarat de aceasta la data de 7 martie 2000 (data poștei pe plicul recomandat) cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Prin urmare, recursul astfel declarat va fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, Ministerul de Interne București, împotriva deciziei nr. 658 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge, ca tardiv declarat, recursul pârâtei R.A. A. Bacău, formulat împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.