ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3245/2004

Asupra recursului de față constată;

Prin acțiunea formulată de Ministerul

de Interne, prin direcția juridică, a chemat în judecată pe pârâtul I.N.C.D.T. Râmnicu

Vâlcea, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 434.244.440 lei,

reprezentând contravaloarea neachitată a pazei militare de care a beneficiat,

în perioada octombrie 1997 – decembrie 1999; 477.012.277 lei, reprezentând

penalități de întârziere aferente debitului calculate până la 10 ianuarie 2002,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 547/COM din 7 iulie

2000, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata

sumelor de 434.244.440 lei contravaloare pază militară și 477.012.277 lei

penalități de întârziere.

Prin decizia nr. 18/A/C din 25 iunie

2003, pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel Pitești a admis apelul

formulat de pârâtul I.N.C.D.T. a anulat sentința pronunțată de Tribunalul

Vâlcea și, pe fond, a obligat pârâtul la plata sumelor de 434.244.440 lei,

reprezentând contravaloarea serviciilor de pază militară și 477.012.277 lei

penalități de întârziere.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că sentința pronunțată de instanța este lovită de

nulitate prevăzută de art. 105 – 108 C. proc. civ., întrucât cauza a fost

soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 85, 87 pct. 1 C. proc. civ.,

citația fiind primită de altă societate. Au fost aplicate în cauză și

dispozițiile art. 297 alin. (2) teza II C. proc. civ., ca urmare a

modificărilor aduse de O.G. nr. 138/2000.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că acțiunea formulată este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 969 C.

civ., necontestată sub aspectul cuantumului de către pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 18/A/C din 25

iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, pârâtul I.N.C.D.T. Vâlcea a

declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât sau încălcat formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și s-a pronunțat pe fondul cauzei, fără a acorda părților cuvântul pe

acest aspect, încălcându-se prin aceasta și principiile oralității și

contradictorialității.

Recursul s-a întemeiat de

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Examinând legalitatea deciziei

pronunțate în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat

este întemeiat.

Din examinarea practicalei deciziei

recurate rezultă că instanța de apel a pus în discuția părților doar nulitatea

hotărârii primei instanțe, pentru încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., dar s-a pronunțat și asupra aspectelor de fond, fără a acorda

cuvântul părților pe acest aspect.

Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., instanța a solicitat ca părțile să pună concluzii pe posibilitatea

casării sentinței cu trimitere spre rejudecare sau dacă există altă modalitate

de soluționare.

De asemenea, instanța nu a pus în

discuția părților concludența probelor solicitate la 18 septembrie 2002, în

raport cu dispozițiile art. 295 alin. (2) și art. 292 C. proc. civ.

O altă omisiune a instanței o

reprezintă nepronunțarea pe fondul cererii de chemare în garanție formulate de

ministerul tutelar al recurentei.

Mențiunile din încheierea de la apel,

privind nesusținerea cererii de chemare în garanție, nu pot avea valoarea unei

renunțări la cerere, față de dispozițiile art. 246 alin. (1) și art. 69 alin. (1)

C. proc. civ., neexistând cerere expresă semnată de directorul recurentei.

În acest mod, instanța de apel a

încălcat și principiul oralității prevăzute de art. 127 C. proc. civ., precum

și principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 alin. (2) teza II C.

proc. civ., considerente față de care hotărârea pronunțată este lovită de

nulitate.

Astfel fiind, potrivit art. 304 pct.

5 C. proc. civ., se va admite recursul declarat și va fi casată decizia

pronunțată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță de apel.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în

vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul

I.N.C.D.T. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 18/A/C din 25 iunie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 octombrie 2004.