ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2004, reclamantul C.R. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Iași - Compartimentul Regim Permise Auto și Certificate de Înmatriculare, solicitând înmatricularea și eliberarea certificatului de înmatriculare a autoturismului A., plata de daune cominatorii pentru întârzierea înmatriculării și suma de 1.000.000 lei pe zi întârziere, plata de daune materiale, de 5000 de Euro și plata de daune morale, de 2000 Euro. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 7 aprilie 2002 a cumpărat din târgul din Constanța, de la numita M.A., autoturismul în litigiu, iar la 7 mai 2002 a depus la poliție, documentele de înmatriculare.

Ulterior, existând suspiciuni că autoturismul a fost furat din străinătate, Poliția Iași a trimis actele mașinii către Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Iași, care a constatat că numerele de înmatriculare cu care acesta a fost introdus în țară, sunt furate din Italia, iar documentele de proveniență italiană care au fost folosite la vămuirea și înmatricularea autoturismului, prezintă urme de falsificare. Dosarul de cercetare nu a fost finalizat, dar în cursul cercetărilor s-a stabilit că autoturismul nu a fost furat, nu se află în evidența Interpolului, iar actele nu au fost falsificate. La data de 7 ianuarie 2004, susține reclamantul, a solicitat remiterea actelor de înmatriculare a autoturismului, întrucât cercetările legate de acesta fuseseră încheiate, însă de aproape 2 ani cererea sa nu a fost soluționată.

Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 95 din 28 iunie 2004, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a depus la dosarul în cauză, și dovada de identificare a vehiculului, așa cum cer dispozițiile Legii nr. 85/2003. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul C.R., susținând în esență, că dispozițiile Legii nr. 85/2003 nu-i sunt aplicabile, întrucât aceasta a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, iar cererea sa de înmatriculare a autoturismului a fost făcută în anul 2002. De asemenea, instanța de fond trebuia să aibă în vedere și faptul că identificarea vehiculului, ca o condiție pentru înmatriculare, se face doar pentru autovehiculele înmatriculate, cu excepția celor aflate la prima înmatriculare, ori în speță autoturismul a fost adus din străinătate și se află în România, la prima înmatriculare, fiind exceptat de acest act normativ.

Recursul este nefondat. La data de 9 mai 2002, recurentul-reclamant a solicitat înmatricularea autoturismului A. Existând suspiciuni asupra actelor depuse, s-au solicitat verificări suplimentare Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Iași. La data de 5 iunie 2003, acesta comunică Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Iași, faptul că autoturismul în cauză face obiectul dosarului penal nr. 191524/2002, întrucât s-a stabilit că plăcuțele cu numărul de înmatriculare, cu care a fost introdus în țară, au fost furate din Italia și că recurentul a folosit un certificat de origine tip Euro 1 falsificat, eludând plata taxelor vamale. În aceste condiții, rezultă că actele de proveniență din străinătate, precum și cele de indigenizare a vehiculului, necesare înmatriculării, sunt contrafăcute sau sunt obținute prin fraudă, ceea ce implică imposibilitatea înmatriculării până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal.

Cu privire la susținerea privind inaplicabilitatea prevederilor H.G. nr. 85/2003, se reține că aceasta a fost pusă în aplicare, începând cu 1 februarie 2003, prin aceasta abrogându-se dispozițiile Decretului nr. 328/1966. Legiuitorul nu a făcut nici o precizare cu privire la modul de rezolvare a cazurilor în care procedura de înmatriculare a fost suspendată. Prin urmare, întrucât dosarul de înmatriculare, în cazul în speță a fost reprimit după intrarea în vigoare a noilor dispoziții legale, acesta trebuie să fie în strânsă concordanță cu acestea. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile în cauză, prevederile H.G. nr. 85/2003. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.R. împotriva sentinței civile nr. 95 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.