ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 noiembrie 2003, I.E. a reclamat la I.P.J. Vrancea, că i-au fost sustrase cheile și actele mașinii proprietate personală pe care intenționa să o vândă în talciocul din orașul Focșani. Din cercetările premergătoare efectuate în cauză a reieșit că autoturismul în cauză a fost achiziționat de Șt.F. de la B.C., actul de vânzare cumpărare fiind întocmit în formă autentică și în urma verificărilor efectuate de organele de poliție s-a dispus înscrierea în circulație a autoturismului. În luna februarie 2003, Șt.I., soțul numitei Șt.F. a împrumutat autoturismul numitului D.M., care ulterior refuzând să-l mai restituie, iar în urma plângerii formulată de proprietar, prin sentința penală nr. 832/2003 a Judecătoriei Tecuci, acesta a fost condamnat la un an închisoare și obligat să restituie autoturismul.

Între timp D.M. a vândut autoturismul martorului D.F. care la rândul lui l-a vândut numitului S.C. Acest din urmă cumpărător a vândut autoturismul petentului I.E., care a hotărât să-l vândă, dând în acest sens anunț la ziar. Șt.I. care în acest timp a făcut cercetări pentru a-și recupera autoturismul, s-a deplasat cu taxiul din orașul Focșani unde s-a întâlnit cu I.E., și sub pretextul că intenționează să-l cumpere i-a luat cheile și actele, făcându-i cunoscut că este realul proprietar al autoturismului cerându-i să-l însoțească la poliție pentru a lămuri situația. Față de refuzul manifestat de reclamantul Șt.I., a plecat păstrând asupra lui actele mașinii. Din verificările efectuate de către organele de poliție au evidențiat că autoturismul a fost furat din Italia.

La data când Șt.F. a cumpărat autoturismul, acesta nu figura pe lista Biroului Național Interpol. Autoturismul în cauză a fost lăsat în custodia numitei Șt.F. Prin rezoluția nr. 655/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată. Nemulțumit de soluția pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat Curții de Apel Galați, care prin sentința penală nr. 79 din 30 septembrie 2004 a respins plângerea ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, susținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală, numitul Șt.I., făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat și infracțiunea de distrugere.

Recursul declarat este nefondat. Examinând cauza se constată că măsura luată ca autoturismul să nu rămână în posesia petentului I.E., nu poate fi calificată ca fiind abuzivă, întrucât aceasta a fost determinată de faptul că mașina figurează pe lista celor sustrase din Italia, iar lăsarea autoturismului în posesia primului proprietar, este o măsură luată în temeiul art. 96 C. proc. pen., astfel că nu se constată elemente din care să rezulte că lucrătorii de poliție au săvârșit vreuna din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.E., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.E. împotriva sentinței penale nr. 79 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la suma de 4.110.880 lei cheltuieli judiciare către intimatul D.T.V. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.