ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 14 noiembrie 2003,

I.E. a reclamat la I.P.J. Vrancea, că i-au fost sustrase cheile și actele

mașinii proprietate personală pe care intenționa să o vândă în talciocul din

orașul Focșani.

Din cercetările

premergătoare efectuate în cauză a reieșit că autoturismul în cauză a fost

achiziționat de Șt.F. de la B.C., actul de vânzare cumpărare fiind întocmit în

formă autentică și în urma verificărilor efectuate de organele de poliție s-a

dispus înscrierea în circulație a autoturismului.

În luna februarie 2003,

Șt.I., soțul numitei Șt.F. a împrumutat autoturismul numitului D.M., care

ulterior refuzând să-l mai restituie, iar în urma plângerii formulată de

proprietar, prin sentința penală nr. 832/2003 a Judecătoriei Tecuci, acesta a

fost condamnat la un an închisoare și obligat să restituie autoturismul. Între

timp D.M. a vândut autoturismul martorului D.F. care la rândul lui l-a vândut

numitului S.C. Acest din urmă cumpărător a vândut autoturismul petentului I.E.,

care a hotărât să-l vândă, dând în acest sens anunț la ziar.

Șt.I. care în acest timp a

făcut cercetări pentru a-și recupera autoturismul, s-a deplasat cu taxiul din

orașul Focșani unde s-a întâlnit cu I.E., și sub pretextul că intenționează

să-l cumpere i-a luat cheile și actele, făcându-i cunoscut că este realul

proprietar al autoturismului cerându-i să-l însoțească la poliție pentru a

lămuri situația. Față de refuzul manifestat de reclamantul Șt.I., a plecat

păstrând asupra lui actele mașinii.

Din verificările efectuate

de către organele de poliție au evidențiat că autoturismul a fost furat din

Italia.

La data când Șt.F. a

cumpărat autoturismul, acesta nu figura pe lista Biroului Național Interpol.

Autoturismul în cauză a fost

lăsat în custodia numitei Șt.F.

Prin rezoluția nr. 655/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea formulată de petent

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nemulțumit de soluția

pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

petentul s-a adresat Curții de Apel Galați, care prin sentința penală nr. 79

din 30 septembrie 2004 a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petentul, susținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale

este nelegală, numitul Șt.I., făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de

furt calificat și infracțiunea de distrugere.

Recursul declarat este

nefondat.

Examinând cauza se constată

că măsura luată ca autoturismul să nu rămână în posesia petentului I.E., nu

poate fi calificată ca fiind abuzivă, întrucât aceasta a fost determinată de

faptul că mașina figurează pe lista celor sustrase din Italia, iar lăsarea

autoturismului în posesia primului proprietar, este o măsură luată în temeiul

art. 96 C. proc. pen., astfel că nu se constată elemente din care să rezulte că

lucrătorii de poliție au săvârșit vreuna din infracțiunile de abuz în serviciu

contra intereselor publice.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul I.E., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul I.E. împotriva sentinței penale nr. 79

din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul petent

la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la

suma de 4.110.880 lei cheltuieli judiciare către intimatul D.T.V.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2005.