ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26/F din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului Ș.C., respectiv consemnarea prin fals și contrafacerea scrierii numitului B.R., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluții falsificate pe declarația numitului Ș.C., a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluții falsificate pe declarația numitului B.R., a condamnat același inculpat B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, a condamnat același inculpat B.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului B.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul B.C. urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea față de inculpatul B.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, a condamnat inculpatul Ș.C. la pedeapsa principală de 1 an și 6 închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual sub forma instigării, a condamnat același inculpat Ș.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului Ș.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ș.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A adus la cunoștința inculpatului Ș.C. dispozițiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea față de inculpatul Ș.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 325 RON, reprezentând onorariile cumulate cuvenite avocaților desemnați din oficiu (unul 25%, celălalt de 75%).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:

- inculpatul B.C. la plata sumei de 675 RON;

- inculpatul Ș.C. la plata sumei de 800 RON.

În baza art. 199 C. proc. pen., a respins cererea formulată de numitul B.R. având ca obiect reducerea sau scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1845/P/2009 din data de 15 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (2 fapte) și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și

- Ș.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunilor de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că în anul 2005 inculpatul B.C. deținea funcția de inspector principal de poliție în cadrul I.J.P. Covasna, iar inculpatul Ș.C. deținea funcția de agent de poliție în cadrul Secției 5 Poliție Brașov.

În data de 27 august 2005, un echipaj din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Covasna - Serviciul de Investigații Criminale, format din inculpatul B.C. și agentul-șef A.D., a oprit în trafic pe DN 11, între localitățile Moacșa și Sântionlunca din județul Covasna, autoturismul marca V.G., înmatriculat sub nr. CV-AA-AAA, condus de către numitul R.Ș.R.

La solicitarea verbală a celor doi ofițeri de poliție de a le fi prezentate actele de identitate și documentele autoturismului, conducătorul auto R.Ș.R. a declarat, tot verbal, că nu deține actele acelui autoturism deoarece l-a împrumutat de la un prieten și a uitat să îi ceară acestuia și certificatul de înmatriculare, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. La aceeași dată, inspectorul principal de poliție B.C. a încheiat un proces-verbal din care rezultă că R.Ș.R. refuză să dea orice declarație cu privire la modul în care a pus în circulație autoturismul mai sus menționat, comunicând ofițerului de poliție faptul că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului, așa cum rezultă din cel de-al doilea proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005 de insp. pr. B.C.

La data de 11 octombrie 2005, insp. pr. de poliție B.C. a întocmit un proces-verbal din care a rezultat că s-a deplasat la sediul social al SC C.I. SRL Brașov, al cărei administrator era la acel moment F.N. din Brașov, căruia i-a solicitat explicații referitoare la împrejurările în care autoturismul marca V.G. a ajuns în folosința temporară a numitului R.Ș.R., pornind de la susținerile acestuia, însă acesta a afirmat că proprietarul din acte al autoturismului este Ș.C., nerecunoscând intervenirea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism încheiat între cei doi.

La Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dosar penal înregistrat la această unitate și în care se făceau cercetări penale cu privire la R.Ș.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a depus un contract de vânzare-cumpărare autoturism folosit, încheiat aparent la data de 15 iunie 2005 între Ș.C. și F.N., din care a rezultat că primul ar fi vândut celui de-al doilea un autoturism marca V.G. cu suma de 1.000 euro.

Pe contract (tehnoredactat cu mașina de scris) apăreau mai multe tipuri de caractere, ca și mărime. Astfel, la obiectul contractului, după ce inițial era tehnoredactat "V.G.", în continuare, cu alte caractere, apărea menționat "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb", în contract nefiind precizat numărul de înmatriculare, seria de caroserie sau de motor, culoare sau alte date de identificare ale autoturismului.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că "scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei mașini de scris", așa cum se menționează în concluziile raportului de constatare, neputându-se stabili dacă mențiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" de la pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare a fost depusă ulterior scrisului dactilografiat de la celelalte rubrici.

Cu privire la acest contract de vânzare-cumpărare, inculpatul Ș.C. a arătat că a fost scris la un birou de copiat acte, însă, așa cum rezultă din Raportul constatare tehnico-științifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei mașini de scris, ceea ce este greu de crezut că se poate întâmpla în cazul în care actul este completat la un birou de copiat acte. Totodată, s-a constatat că mențiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" a fost completată cu alt tip de caractere, de mărime diferită cu a celorlalte.

Din Adresa din 3 noiembrie 2005 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Covasna, a rezultat că numărul de înmatriculare CV-AA-AAA a fost eliberat pentru autoturismul marca D. având seria de sașiu X, seria de motor XX, an de fabricație 2000, culoare roșu, înmatriculat la data de 28 noiembrie 2000 și radiat la data de 13 ianuarie 2003, în urma transferului dreptului de proprietate. Acest număr de înmatriculare nu figura ca păstrat de către organele de cercetare penală. Proprietarul acestui autoturism a fost numitul A.I.D.

În continuarea cercetărilor în Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, inspectorul principal de poliție B.C. i-a luat o declarație olografă, nu rezultă în ce calitate, lui Ș.C. Deși data trecută pe declarație de către cel audiat era 27 august 2005, insp. pr. B.C. a trecut pe colțul dreapta sus formula "dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmând semnătura acestuia.

Cu privire la această declarație olografă, inculpatul Ș.C., în declarația dată în data de 8 martie 2011 în prezentul dosar penal, a precizat că această declarație a fost scrisă de el în seara depistării, afirmând cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005, dată care apărea de altfel la sfârșitul declarației, nu în data de 28 februarie 2006, dată care apărea menționată pe declarație sus în colțul din dreapta de către inculpatul B.C.

Din declarație rezulta că Ș.C. ar fi cumpărat autoturismul V.G. în anul 2004, acesta fiind înmatriculat. Pentru că nu ar fi reușit să-l înmatriculeze a decis să-l vândă, lucru care se presupune că s-a întâmplat la data de 15 iunie 2005, cumpărătorul fiind F.N., insistând că acestuia i-a vândut autoturismul ca piese de schimb. Ș.C. a mai declarat că nu are cunoștință de împrejurările în care plăcuțele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA au ajuns să fie montate pe autoturism.

Ulterior, în Declarația din 8 martie 2011 dată în fața procurorului, acesta a declarat că autoturismul marca V.G. i-a aparținut și l-a vândut ca piese de schimb numitului F.N.; în ceea ce privește plăcuțele de înmatriculare CV-AA-AAA, acestea erau în portbagajul autoturismului, numerele fiind aplicate anterior pe autoturismul marca D., aparținând numitului A.I.D., care i-a vândut această mașină, numerele de înmatriculare păstrându-le pentru ca, în momentul în care urma să își achiziționeze un autoturism, să le folosească.

Cu ocazia audierii, Ș.C. a declarat că a predat insp. pr. B.C. copie a contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului către F.N., contract de vânzare-cumpărare nerecunoscut de acesta din urmă. Cu toate acestea, la dosar nu există niciun proces-verbal care să ateste faptul că inculpatul Ș.C. ar fi depus acest înscris la dosarul cauzei.

Tot la data de 28 februarie 2006 s-a luat și declarația numitului B.R., care se pare că s-a aflat în autoturismul condus de R.Ș.R., deși acest aspect nu rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării conducătorului auto R.Ș.R. Declarația a fost dată în fața insp. pr. B.C., care a atestat această împrejurare prin menționarea pe prima filă a declarației "dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia.

Cu privire la această declarație, inculpatul Ș.C. a declarat că a fost scrisă de el, la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai autoturismului V.G. și a scris-o la insistențele inculpatului B.C., pentru că acesta nu avea nicio probă în dosarul pe care îl instrumenta. Totodată, inculpatul a precizat că declarația nu a fost dată în ziua de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de inculpatul B.C.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică din 2 aprilie 2007 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declarație", datat 28 februarie 2006 și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, au fost executate de B.R.

Totodată, scrisul existent pe înscrisul intitulat "declarație", datată 28 februarie 2006 și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, a fost executat de Ș.C.

Scrisul și semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declarație", datat 27 august 2005, și în conținutul căruia Ș.C. este menționat ca persoană care a dat declarația, au fost executate de Ș.C.

Deși semnătura ce apare pe declarația numitului B.R. din data de 28 februarie 2006, conform raportului de constatare științifică menționat anterior, aparține acestuia, totuși, audiat de procuror în data de 8 martie 2007 (declarație dată în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov - Dosar penal 86/P/2006), acesta a declarat că, în dosarul în care era cercetat R.Ș.R., "nu a fost citat și nu are vreo declarație în acel dosar".

În Dosarul penal 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a întocmit în data de 29 martie 2006 referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale față de R.Ș.R. și F.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. 195/2002, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de R.Ș.R. și art. 10 lit. g) C. proc. pen. față de F.N., care decedase la data de 19 ianuarie 2006.

Prin Rezoluția nr. 1549/P/2005 din data de 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de R.Ș.R. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și față de F.N. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Față de situația de fapt expusă mai sus, Ș.C. putea fi suspectat de a fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare.

Astfel, față de împrejurarea că F.N. decedase la data de 19 ianuarie 2006 și nu recunoscuse contractul de vânzare-cumpărare presupus a fi intervenit între el și Ș.C., contract neconform, ce purta suficiente urme de fals, din modul de instrumentare a dosarului, s-a reținut că inculpatul Ș.C. a convenit cu inculpatul B.C. să soluționeze dosarul astfel încât să promoveze o soluție cât mai avantajoasă pentru sine.

Cu privire la datele de identitate ale numitului B.R., inculpatul Ș.C. a menționat faptul că acestea i-au fost dictate de inculpatul B.C. de pe fișa de identificare a verificării în baza de date națională și nu le-a obținut de la B.R., în urma unei discuții telefonice cu acesta.

Analizând modul de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale în Dosarul nr. 1549/P/2005 a rezultat faptul că insp. pr. B.C. nu a precizat în niciun act procedural (așa cum rezultă din actele dosarului și din declarația luată de procuror, în Dosarul 86/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov lui B.R.) că la data de 27 august 2005, la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Covasna s-au prezentat F.N. și Ș.C.

De asemenea, nu s-a precizat în niciun act aflat la dosar că B.R. se afla în mașină, la momentul depistării.

Procesul-verbal întocmit la momentul depistării (27 august 2005) nu era semnat de persoana depistată și nici de martorul B.R. (presupus a se fi aflat în mașină).

Procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2005, în urma discuției cu F.N. (deși discuția rezultă că a avut loc la 27 august 2005) nu era semnat de acesta din urmă.

Nu a fost încheiat niciun proces-verbal cu privire la modalitatea în care contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului V.G. a ajuns la dosar. Astfel, inculpatul Ș.C. a declarat că l-a adus a două zi și i l-a înmânat inculpatului B.C. pentru a-l atașa la dosar. Inculpatul B.C. a declarat, în schimb, că nu știe cine a depus acel contract de vânzare-cumpărare și nu își aduce aminte dacă acesta se afla sau nu în dosar în perioada când dosarul se afla la el.

Deși F.N. a contestat autenticitatea contractului de vânzare-cumpărare înfățișat de Ș.C. (aflat la Dosarul 1549/P/2005 în original), organele de poliție care instrumentau acest dosar, respectiv insp. pr. B.C., nu au dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice asupra scrisului/semnăturilor depuse pe contract.

S-a constatat, de asemenea, că față de Ș.C. nu s-au efectuat cercetări penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, parchetul a apreciat că, tocmai prin această manieră defectuoasă de efectuare a cercetărilor penale în cauză de către inculpatul B.C., acesta l-a favorizat pe inculpatul Ș.C., asupra căruia plana, încă de la început, o suspiciune cu privire la săvârșirea unei fapte de natură penală, respectiv cea prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, iar în urma cercetărilor penale se impunea să se clarifice această împrejurare.

De altfel, din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Ș.C. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu inculpatul B.C., încercând să finalizeze într-un sens favorabil dosarul. Deși inculpatul B.C. a declarat că înainte de acest eveniment nu îl cunoscuse pe inculpatul Ș.C., acesta din urmă a precizat că se cunoșteau și înainte de incident, erau cunoștințe, amici foarte buni. Totodată, inculpatul B.C. a declarat că nu s-a întâlnit cu Ș.C., când se deplasa în Brașov în interesul efectuării cercetărilor în dosar, însă Ș.C. a afirmat că s-a întâlnit o dată cu inculpatul B.C. în Brașov și au discutat de dosarul penal. De altfel, și din interceptările telefonice din data de 28 februarie 2006, ora 11:40, a rezultat că inculpatul Ș.C. se afla împreună cu inculpatul B.C.

Pe parcursul procesului penal inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.C., acesta a fost audiat în faza actelor premergătoare, în data de 7 mai 2010, această declarație fiind valorificată prin Procesul-verbal din data de 13 mai 2010.

În cuprinsul acestei declarații, inculpatul a menționat că, "În noaptea de 26/27 august 2005, la sesizarea telefonică a unui echipaj de poliție rutieră, m-am prezentat, împreună cu un coleg (subordonat) pe nume K.G., pe raza localității Moacșa din jud. Covasna". Ajuns la fața locului, inculpatului B. i s-a prezentat de către numitul A.D., agent-șef în cadrul Poliției Rutiere Covasna, situația care a determinat solicitarea prezenței inculpatului, în sensul că "(...) a oprit în trafic un autoturism care a depășit o întreagă coloană de mașini care aștepta la calea ferată și care refuză să prezinte documentele de identificare, atât pentru autoturism, cât și pentru conducător".

În continuare, inculpatul B.C. a menționat faptul că ocupanții acestui autoturism - "doi bărbați și o femeie" - au adoptat aceeași poziție și la solicitarea sa, "motiv pentru care i-am invitat la sediul Poliției".

În sediul Poliției ocupanții autoturismului au adoptat aceeași poziție, refuzând să-și decline identitatea, să prezinte documentele autoturismului și să dea declarații. În schimb, potrivit aceleiași declarații a inculpatului B., "atât șoferul, cât și celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului". Ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanții autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliției "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de poliție la Pol. rutieră Brașov. Acesta mi-a menționat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în țară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".

Inculpatul B.C. a declarat că i-a solicitat (inculpatului Ș.C. - nota Curții) "ca toate aspectele relatate verbal să le consemneze și într-o declarație", însă nu și-a adus aminte "cine a scris (consemnat) respectiva declarație".

Deoarece inculpatul Ș.C. i-ar fi prezentat o dovadă "din care reieșea faptul că talonul mașinii a fost reținut de un lucrător de la P.P. Hărman", inculpatul B.C., bazându-se "pe dovada prezentată de polițist și pe probitatea morală a acestuia", i-a solicitat să îi aducă talonul mașinii, "talon pe care acesta mi-a relatat că a intrat în posesia lui".

Tot în cuprinsul acestei declarații, inculpatul B.C. a menționat faptul că nu își aduce aminte "dacă numitului F.N. i-a fost luată o declarație de colegul meu și dacă acesta a refuzat, s-a întocmit sau nu un proces-verbal în acest sens" și nici dacă "șoferul sau pasagerii au fost identificați în acea noapte, dar ce îmi aduc aminte, aceștia nu au dorit să prezinte niciun act și nici nu au dat declarații".

Inculpatul B.C. a mai menționat că nu știe dacă a întocmit un proces-verbal de ridicare a dovezii prezentate de inculpatul Ș.C., că inculpatul Ș.C., deși a promis că îi va prezenta documentele de identificare ale autoturismului "în ziua respectivă", "nu a revenit cu documentele menționate", că nu a putut verifica în acea noapte autoturismul și numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date", că în zilele următoare a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, efectuând adrese la evidența populației, dar și "diferite «drumuri» în mun. Brașov pentru a identifica persoanele implicate (șofer, proprietar, etc.)", amintindu-și că "am audiat o doamnă în mun. Brașov, dar nu îmi amintesc cine era (posibil soția numitului F.N.)"; inculpatul a mai declarat că "în repetatele drumuri efectuate la Brașov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ș. sau pe F.N., dar la telefon i-am solicitat acestuia sprijin în clarificarea aspectelor din dosar", că a încercat să facă tot ce depindea pentru a rezolva acest caz, fiind posibil "să fi avut unele scăpări neintenționate" ce aveau la bază o "puțină experiență pe această linie de muncă pe care (?) lucram din vara anului 2003" și că "în acest dosar nu am fost influențat de nicio persoană".

După ce în data de 13 mai 2010 a fost începută urmărirea penală, B.C. a fost audiat în calitate de învinuit de două ori în data de 11 februarie 2011, una din cele două din urmă declarații fiind olografă, iar cealaltă dactilografiată.

În cuprinsul declarației olografe, acesta a menționat faptul că "nu îmi mai aduc aminte cu exactitate" în ce condiții a procedat la "avizarea celor două declarații date de cele două persoane", în contextul în care aceste declarații "au fost antedatate".

Potrivit aceleiași declarații, motivul pentru care inculpatul nu își mai aduce aminte împrejurările în care a procedat la antedatarea acestor două declarații a fost acela că, în perioada respectivă, se pregătea să meargă la o altă structură din cadrul Poliției Române.

De asemenea, a menționat faptul că "în legătură cu intenția mea de a-l favoriza pe numitul Ș.C., arăt faptul că nu l-am cunoscut și nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliției, mi-a vorbit «urât» și mi-a spus că este subofițer și el la Pol. mun. Brașov". În continuare a declarat că "niciun moment intenția mea nu a fost de a-l ajuta (favoriza), mai mult, eu am făcut toate demersurile pentru a soluționa legal acest dosar".

În cuprinsul declarației dactilografiate, acesta a reluat, în mare, aspectele de fapt menționate în cuprinsul declarației din faza actelor premergătoare (asupra cărora prima instanță a făcut referiri anterior, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- "am verificat autoturismul în baza de date și, în urma investigațiilor, a rezultat că acesta nu era furat, însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcționa baza de date și nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu". Instanța a reținut un aspect diferit față de cel menționat în declarația din faza actelor premergătoare, când acesta a declarat că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, și nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date";

Inculpatul a mai arătat faptul că i-a cerut actele de identitate "bărbatului care îl însoțea pe Ș.C., însă acesta nu mi le-a prezentat. Nu mai știu motivul";

și: "cred că Ș.C. nu avea nicio legătură cu autoturismul respectiv, a venit ca simplu prieten al ocupanților autoturismului", pe când, în declarația din faza actelor premergătoare a menționat faptul că "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliție la Pol. Rutieră Brașov. Acesta mi-a menționat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în țară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F.N. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".

S-a constatat că deși în declarația din faza actelor premergătoare inculpatul a menționat "apreciez perioada de timp în care dosarul a fost la mine de aproximativ 2 luni de zile", în declarația dactilografiată, acesta a precizat că "(...) m-am prezentat timp de 3 - 4 luni în Brașov pentru a căuta pe proprietarul autoturismului și pe Ș.C.". Totodată, inculpatul a mai declarat că: "Nu știu dacă am luat declarații numiților Ș.C. și B.R. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe";

În cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 78 - 83, inculpatul a reiterat aspectele de fapt din cuprinsul declarației dactilografiate din cursul urmăririi penale.

Astfel, a declarat faptul că, în data de 27 august 2005, în jurul orei 01:00 - 01:30, în calitate de ofițer în cadrul Biroului Investigații Criminale, i s-a solicitat prezența pe DN 11, pentru clarificarea unui eveniment în care a fost implicat un autoturism marca V.G. Ca urmare a prezentării sale la fața locului, i-a convins pe ocupanții acestui autoturism - doi bărbați și o femeie, care refuzau să-și declare identitatea, atât verbal, cât și prin legitimare, să-l însoțească la sediul I.J.P. Covasna. După ce au ajuns la sediul I.J.P. Covasna, la un interval scurt de timp au venit două persoane, una dintre acestea fiind coinculpatul Ș.C. - care s-a legitimat față de inculpatul B.C., în sensul că lucra în cadrul Biroului Poliției Rutiere Brașov, iar cealaltă persoană, fără a prezenta un act de identitate, "în schimb verbal", i-a adus la cunoștință inculpatului B.C., faptul că se numește F.N. "și că este proprietarul autoturismului marca V.G.".

Deși în cuprinsul declarației dactilografiate din cursul urmăririi penale, inculpatul B.C. a menționat că "Nu-mi aduc aminte de contractul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, respectiv nu știu cine l-a depus și nu îmi aduc aminte dacă acesta se afla în dosar în perioada cât dosarul se afla la mine", în declarația din cursul cercetării judecătorești acesta a menționat că, după ce inculpatul Ș.C. i-a prezentat o legitimație, iar cealaltă persoană i-a precizat, verbal, că se numește F.N., "Tot cu acea ocazie, cei doi mi-au prezentat un contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl reprezenta acest autoturism marca V.G.".

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C., în cursul urmăririi penale, după ce inițial acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, acesta a fost audiat în data de 8 martie 2011, menționând că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanți, sau mai mulți, ai autoturismului V.G., dintre care unul pe nume C., m-a contactat telefonic și m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme. Mi-a solicitat să mă prezint în acea seară la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe pentru a discuta în legătură cu autoturismul V.G., de culoare neagră", că "În acea seară, îmi amintesc că am dat o declarație cu privire la vânzarea acestui autoturism V.G. care mi-a aparținut mie și pe care l-am vândut ca piese de schimb împreună cu un alt autoturism numitului F.N. (...)"; totodată, inculpatul a declarat: "Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între mine și F.N. cu privire la V.G. pentru piese de schimb l-am prezentat a doua zi învinuitului B.C. pentru a-l atașa la dosar". "Arăt că înainte de acest incident mă cunoșteam bine cu învinuitul B.C.". "A doua sau a treia zi după incident, învinuitul B.C. m-a sunat insistent și mi-a cerut să caut din nou pe C., pe F.N. și cred că pe B.R. pentru a-i conduce pe aceștia la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe să dea declarații în dosar". "Știu că m-am întâlnit odată cu învinuitul B.C. în Brașov, am discutat de dosarul penal, i-am spus că nu mă interesează acest dosar penal și trebuie să-și facă datoria", "declarația olografă pe numele B.R. (...) a fost scrisă de mine. Arăt că declarația a fost scrisă la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai V.G., cred că am scris-o la poliție, la insistențele învinuitului B.C. (...) însă pot afirma că nu este dată sub nicio formă în data de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de învinuitul B.C.". "Cu privire la data de 28 februarie 2006, arăt cu certitudine că nu a fost scrisă în data de 28 februarie 2006, însă nu îmi explic de ce eu am scris 28 februarie 2006".

Inculpatul a mai arătat: "cu privire la declarația olografă pe numele Ș.C. (...) arăt că această declarație a fost dată și scrisă de mine în seara depistării (...) și pot afirma cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005 și nu în data de 28 februarie 2006, data care este menționată pe declarație sus în colțul din dreapta de către învinuitul B.C.".

A mai declarat inculpatul Ș.C. faptul că pe niciuna din declarațiile pe care le-a dat "(...) pe numele B.R. și Ș.C.", inculpatul B.C. nu a aplicat nicio rezoluție "în colțul din dreapta sus (...) nici cu privire la dată, nici cu privire la alte mențiuni și nici nu a semnat";

- în privința datelor de identificare ale martorului B.R., inculpatul Ș.C. a menționat că nu le-a obținut de la acesta - "cu B.R. nu am vorbit la telefon în sensul de a-i solicita acestuia datele de identificare", acestea fiindu-i "puse la dispoziție de învinuitul B.C.".

În privința modalității de deplasare a inculpatului Ș.C. la sediul Poliției din Municipiul Sf. Gheorghe, acesta a menționat că "m-am dus singur și acolo m-am întâlnit cu F.N.", după ce a fost chemat "ori de învinuitul B.C. ori de A.D., în niciun caz de vreunul dintre ocupanții autoturismului V.G.", iar în privința lui F.N. și B.R., a menționat că "nu au vrut să dea declarații în acel dosar penal", Dosarul penal fiind 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, aflat în instrumentarea inculpatului B.C.

În cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 84 - 87, inculpatul a reiterat, în mare parte, aspectele de fapt din cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, cu următoarele diferențe: dacă în cursul urmăririi penale a declarat că s-a deplasat singur la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, în cursul cercetării judecătorești a menționat că "F.N. a venit din Bartolomeu (...) în cartierul Răcădău (...) iar de aici am plecat la Sf. Gheorghe"; dacă în cursul urmăririi penale a declarat că el a scris declarația în numele lui B.R. "la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai V.G.", în cursul cercetării judecătorești a menționat că "inc. B.C. i-a luat o declarație și numitului B.R., dar care nu a fost scrisă de acesta din urmă, eu fiind cel care am scris-o". Motivul pentru care inculpatul a scris declarația martorului B.R. ar fi fost acela că "B.R. nu a putut să-și scrie singur declarația deoarece avea mâna dreaptă bandajată", deși în cursul urmăririi penale a menționat că B.R. nu a vrut să dea declarații, iar nu că nu a putut să-și scrie declarația.

Prima instanță, în baza probelor administrate, a reținut că inculpații B.C. și Ș.C., ambii angajați în structurile Ministerului Administrației și Internelor, se aflau într-o relație de amiciție anterioară lunii august 2005.

Dacă inculpatul B.C. a declarat că nu îl cunoștea pe inculpatul Ș.C. "arăt faptul că, eu nu l-am cunoscut și nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliției, mi-a vorbit «urât» și mi-a spus că este subofițer și el la Pol. mun. Brașov", inculpatul Ș.C. a menționat în cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale faptul că "înainte de acest incident mă cunoșteam bine cu învinuitul B.C., chiar și în acea seară când m-a chemat la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe să dau declarație, mi-a cerut să îl duc acasă cu mașina". Faptul că cei doi inculpați se cunoșteau anterior evenimentului din data de 27 august 2005, a rezultat și din declarația martorului B.R. din data de 8 martie 2007, potrivit căruia "Nu știu cum îl cheamă pe acest polițist, deși în declarație apare numele B.C. De asemenea, e adevărat că fostul proprietar Ș.C. a venit la fața locului și a discutat cu F. Nu-l cunoșteam și nu-i știam numele, dar cei doi polițiști se cunoșteau, păreau apropiați".

S-a arătat că alte elemente de fapt care conduc la ideea că cei doi inculpați se cunoșteau anterior datei de 27 august 2005 se desprind și din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

S-a mai reținut că la data de 27 august 2005, inculpatul B.C. era angajat în funcția de inspector principal de poliție la Biroul Furturi de și din auto din cadrul I.P.J. Covasna, Poliția Municipiului Covasna - Serviciul de Investigații Criminale. Prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 4140, începând cu data de 11 aprilie 2005 inculpatul B.C. a fost desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare.

La aceeași dată, inculpatul Ș.C. era angajat în cadrul I.P.J. Brașov, având gradul profesional de agent-șef adjunct de poliție.

În data de 26 august 2005, inculpatul Ș.C. era proprietarul autoturismului marca V.G., neînmatriculat, pe care, potrivit propriei declarații, îl adusese în primăvara anului 2005 din Germania. În aceeași zi de 26 august 2005, inculpatul Ș.C. i-a încredințat numitului R.Ș.R. acest autoturism pe care erau montate plăcuțele de înmatriculare CV-AA-AAA. S-a menționat faptul că acest număr de înmatriculare era atribuit unui autoturism marca D. ce fusese proprietatea numitului A.I.D., tatăl procurorului A.C.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe și văr cu inculpatul Ș.C., cei doi crescând împreună, inculpatul adresându-i-se acestuia cu apelativul frate.

Ca urmare a încredințării acestui autoturism în data de 26 august 2005, R.Ș.R., împreună cu martorul B.R. și încă o persoană de sex feminin, s-au deplasat în municipiul Vaslui, județul Vaslui.

La întoarcerea spre municipiul Brașov, în noaptea de 26/27 august 2005, numitul R.Ș.R. era cel care se afla la volanul autoturismului menționat anterior, la un moment dat fiind oprit în trafic pe DN 11 de către un echipaj al Biroului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Covasna, între localitățile Moacșa și Sântionlunca.

Lucrătorii din cadrul Biroului Poliției Rutiere i-au solicitat numitului R.Ș.R. atât documentele autoturismului marca V.G., cât și documentele sale de identitate, cei dintâi fiind refuzați de conducătorul autoturismului.

Cu acea ocazie, lucrătorii de poliție au constatat că "acel autoturism, respectiv V.G., în actele pe care le prezentasem, figura un alt autoturism".

Cu privire la numerele de înmatriculare CV-AA-AAA, s-a reținut că inculpatul B.C. a menționat în declarația din faza actelor premergătoare că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, și nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date". Același aspect a fost reluat de inculpat și prin declarația de învinuit, precizând că "(...) însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcționa baza de date și nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu".

S-a apreciat că nesinceritatea inculpatului B.C. cu privire la acest aspect rezultă din faptul că, în conținutul procesului-verbal pe care se află ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, Proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005, același inculpat B.C. a menționat că "Verificând autoturismul în baza de date locală, am constatat că acesta a fost pus în circulație cu numere false de înmatriculare".

În aceste condiții, s-a solicitat sprijinul inculpatului B.C. care s-a deplasat la fața locului, însoțit de un plutonier din cadrul aceleiași formațiuni.

În cadrul discuțiilor care s-au purtat, inculpatului B.C. i s-a adus la cunoștință de către ocupanții autoturismului faptul că inculpatul Ș.C. le-a încredințat autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Dată fiind vechea relație de amiciție dintre cei doi inculpați, în momentul în care inculpatul B.C. a auzit că autoturismul neînmatriculat și care avea montate numere false de înmatriculare fusese încredințat de către inculpatul Ș.C., le-a cerut ocupanților autoturismului V.G. să-l însoțească la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe. Totodată, l-a contactat telefonic și pe inculpatul Ș.C., solicitându-i să vină la sediul poliției pentru a discuta pe marginea aspectelor expuse. Prima instanță a reținut că inculpatul B.C. a menționat în cuprinsul declarațiilor faptul că nu l-ar cunoaște pe inculpatul Ș.C., însă probatoriul administrat a demonstrat contrariul.

Inculpatul B.C. a susținut că nu el l-a contactat telefonic, în acea seară, pe inculpatul Ș.C., precizând că ocupanții autoturismului au fost cei care, în urma apelurilor telefonice, au determinat venirea la sediul Poliției Sf. Gheorghe a inculpatului Ș.C. și a încă unei persoane. În acest sens, acesta a declarat că "atât șoferul, cât și celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului", iar ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanții autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliției "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliție la Pol. Rutieră Brașov".

Cu toate acestea, prima instanță, în baza elementelor de fapt desprinse din probațiune, a reținut contrariul, declarația inculpatului Ș.C. oferind elemente de fapt total diferite. Astfel, acesta a declarat în cursul urmăririi penale că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanți, sau mai mulți, ai autoturismului V.G. dintre care unul C., m-a contactat telefonic și m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme", poziție menținută și în cursul cercetării judecătorești când același inculpat a menționat că "nu rețin data, știu că undeva în anul 2005, cred că pe la sfârșitul lui august 2005 (...) țin minte că undeva după orele 24:00, am fost contactat telefonic de către coinculpatul B.C., aducându-mi la cunoștință că acesta se afla lângă comuna Moacșa din jud. Covasna, lângă un autoturism marca V.G. înmatriculat nr. CV-AA-AAA și mi-a solicitat relații cu privire la proprietarul acestui autoturism".

S-a constatat că, dacă ar fi adevărate aceste din urmă susțineri ale inculpatului Ș.C., potrivit cu care inculpatul B.C. cerea relații cu privire la proprietarul acestui autoturism, atunci sunt lipsite de logică aspectele de fapt din declarația inculpatului Ș.C. din cursul cercetării judecătorești, acesta susținând că "După telefonul primit de la inculpatul B.C., am fost contactat tot telefonic de F.N., acesta aducându-mi la cunoștință că și pe el îl sunase inculpatul B.C. (...)".

Ca urmare a prezentării inculpatului Ș.C. la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe, fără a proceda la identificarea tuturor ocupanților autoturismului și la luarea unor declarații de la aceștia, inculpatul B.C. le-a permis să plece acasă, inclusiv cu autoturismul V.G. care era neînmatriculat și avea montate plăcuțele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA de la autoturismul marca D. ce aparținuse numitului A.I.D. În privința acestui autoturism, încă din data de 13 ianuarie 2003 - deci cu peste 2 ani și jumătate înainte, se dispusese radierea din evidența circulației, cu mențiunea că numărul de înmatriculare nu mai fusese păstrat, deși inculpatul Ș.C. a afirmat în apărarea sa contrariul, potrivit declarației din cursul cercetării judecătorești. Plecarea lui R.Ș.R. și a martorului B.R. cu autoturismul a rezultat din declarația acestuia din urmă, potrivit căruia "(...) la scurt timp ni s-a permis să plecăm cu autoturismul".

În aceste împrejurări, inculpații B.C. și Ș.C., cunoscând de comiterea de către acesta din urmă a infracțiunilor la regimul circulației prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002) prin încredințarea autoturismului marca V.G. neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, au convenit ca ancheta pe care inculpatul B.C. o va efectua să fie dirijată în așa fel încât întreaga responsabilitate a comiterii celor două infracțiuni să nu-i fie atribuită inculpatului Ș.C.

Prima instanță a mai reținut că F.N. era o cunoștință a inculpatului Ș.C. În baza acestui aspect, inculpatul Ș.C. l-a determinat pe inculpatul B.C. să dirijeze efectuarea anchetei în așa fel încât să se creeze aparența încredințării autoturismului marca V.G. de către F.N. numitului R.Ș.R.

Deși în actul de sesizare s-a menționat că F.N. ar fi fost prezent în noaptea de 26/27 mai 2005 la sediul Poliției Municipiului Covasna, împreună cu inculpatul Ș.C., prima instanță a apreciat că nu poate fi reținut acest aspect având în vedere că în procesul-verbal dactilografiat pe care inculpatul B.C. l-a încheiat pentru a-l prezenta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe în vederea atribuirii numărului unic și desemnării procurorului însărcinat cu supravegherea cercetărilor - proces-verbal ce poartă în original viza unității de parchet, cu data de 9 septembrie 2005, inculpatul B.C. a menționat:

"Azi data de mai sus am oprit pentru control autoturismul marca V.G., cu numărul de înmatriculare CV-AA-AAA, condus de numitul R.Ș.R. Trecând la verificarea autoturismului, i-am cerut conducătorului auto să ne prezinte documentele de identitate personale, cât și ale mașinii, acesta declarându-ne verbal că nu deține actele de identitate ale acestui autoturism, deoarece l-a împrumutat de la un prieten din mun. Brașov, uitând să-i ceară și certificatul de înmatriculare"; Curtea reține că acest proces-verbal are menționată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna" și nu este semnat decât de inculpatul B.C., iar în procesul-verbal întocmit de către același inculpat B.C., dar în formă olografă, acesta a menționat că:

"Azi data de mai sus a fost identificat în trafic conducând un autoturism marca V.G. cu nr. de înmatriculare CV-AA-AAA, numitul R.Ș.R., cerându-i sus-numitului să ne dea o declarație cu privire la modul în care a ajuns să pună în circulație autoturismul mai sus menționat, precum și alte date în legătură cu cauza acesta a refuzat, spunându-ne că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. Întrucât evenimentele s-au desfășurat pe timpul nopții, respectiv orele 02:45, nu a putut fi identificat un martor ocular care să participe la verificările efectuate de către lucrătorii de poliție Compartimentul Furturi Auto". Curtea a reținut că și acest proces-verbal are menționată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna".

Astfel, dacă în primul proces-verbal, inculpatul B.C. a menționat că R.Ș.R. ar fi declarat că autoturismul l-a împrumutat de la un prieten din mun. Brașov, fără a fi date alte amănunte, în cel de-al doilea proces-verbal, care conține mențiunea că ar fi fost întocmit în aceeași dată de 27 august 2005, inculpatul B.C. a menționat că R.Ș.R. ar fi declarat că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. De asemenea, procesul-verbal întocmit în forma olografă conține și mențiunea că R.Ș.R. este fiul lui I. și C., născut la data de ... 1979 în municipiul B., cât și faptul că locuiește în R., aceste date neapărând în procesul-verbal dactilografiat.

Așadar, procesul-verbal prezentat parchetului s-a referit la "un prieten din mun. Brașov", fără a i se menționa numele, pe când în cel de-al doilea proces-verbal, întocmit în baza rezoluției infracționale a inculpatului B.C. pentru a-l ajuta pe inculpatul Ș.C. să scape de răspunderea penală, cel de la care împrumutase autoturismul nu mai este prieten cu R.Ș.R., dar are un nume, deoarece "toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului".

Mai mult decât atât (chiar dacă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a adoptat prin rechizitoriu o soluție de netrimitere în judecată față de un magistrat procuror), pe coperta Dosarului 1549/P/2009 a fost trecut, inițial, doar numele lui R.Ș.R., folosindu-se un marker negru pentru scrierea numelui acestei persoane. Ulterior, fără a se putea stabili o dată anume, pe aceeași copertă, după numele lui R.Ș.R. apare mențiunea - scrisă cu un alt marker, mai subțire decât cel folosit pentru scrierea numelui lui R.Ș.R. - "+1", nerezultând din actele premergătoare efectuate în cauză când și care a fost motivul pentru care aceste acte premergătoare l-au vizat și pe F.N.

Prima instanță a constatat faptul că după ce dosarul a fost prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru a i se da număr unic, respectiv 1549/P/2005, și a fost repartizat în supravegherea procurorului A.C.G., potrivit Rezoluției din 9 septembrie 2005, inculpatul B.C., până în data de 28 februarie 2006 a efectuat următoarele acte premergătoare cu privire la care există certitudine relativ la data efectuării: în data de 16 septembrie 2005 a solicitat fișa de cazier judiciar a lui R.Ș.R., ce este înregistrată la primire de I.P.J. Brașov sub nr. Y din 27 septembrie 2005, iar în data de 23 septembrie 2005 a solicitat fișa de cazier judiciar a lui F.N.

Deși la Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe nu există o ad