ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1545 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuientele L.L., S.M. în contradictoriu cu intimații G.G., G.N., Comisia locală Pomi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Satu Mare pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și s-a anulat decizia civilă nr. 634 din 8 octombrie 2007 a TribunaluluI Satu Mare fiind păstrată în întregime sentința civilă nr. 2896 din 2 mai 2007 a Judecătoriei Satu Mare. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 333/R din 23 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 301/296/2007, Tribunalul Satu Mare a respins recursul formulat de L.L.

și S.M. împotriva sentinței civile nr. 1042 din 20 februarie 2008 a Judecătoriei Satu Mare. Trebuie menționat faptul că Judecătoria Satu Mare a pronunțat sentința civilă nr. 1042/2008 în rejudecare, după ce, prin decizia civilă nr. 634 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Satu Mare fusese admis recursul exercitat de reclamantul G.G. și, ca efect al înlăturării excepției autorității de lucru judecat, s-a desființat sentința civilă nr. 2896 din 2 mai 2007 a Judecătoriei Satu Mare. Obiectul litigiului l-a constituit acțiunea prin care G.G. a chemat în judecată pe pârâții L.L., S.M., G.N. și Comisiile Locală Pomi și Județeană Satu mare de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru a se constata nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr. 31 - 107069 din 1 august 2000 în ceea ce privește nr. top.

138/2, pentru celălalt capăt de cerere acțiunea fiind disjunsă. Anterior, prin sentința civilă nr. 5689 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Satu Mare a fost admisă acțiunea reclamantului G.N. și s-a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 31 - 107069 din 1 august 2000 pentru parcela top 138/2, soluția fiind însă schimbată în întregime prin decizia civilă nr. 241/A din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare care a respins acțiunea, soluție confirmată prin respingerea ca tardiv a recursului reclamantului, prin decizia civilă nr. 615 din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea. În prezentul dosar, contestatoare a ridicat excepția autorității de lucru judecat, care după cum s-a precizat, într-un prim ciclu procesual a fost admisă, ulterior fiind, însă, respinsă de către instanța de casare.

Motivarea instanței de casare este aceea că prin Legea nr. 247/2005 au fost introduse motive suplimentare de nulitate a actului juridic, respectiv a Titlului de Proprietate, astfel încât elementul cauză diferă, neexistând autoritate de lucru judecat, este reală afirmația instanței că motivul de nulitate trebuie să fie concomitent momentului încheierii actului juridic. Acest principiu însă, nu poate încălca principiul constituțional al neretroactivității legii civile, astfel încât Legea nr. 247/2005, prin conținutul său, nu putea să afecteze drepturi confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile în momentul intrării în vigoare a actului normativ.

De altfel, Legea nr. 169/1997 a cuprins o prevedere cu valoare de principiu în art. II potrivit căruia dispozițiile modificatoare sau de completare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului Funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Acest principiu este accentuat de faptul că în speța de față Titlul de Proprietate nr. 31 – 107069 din 1 august 2000 a fost verificat de instanțele judecătorești sub aspectul validității sale, efectele sale fiind menținute prin hotărâre irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul G.G.

solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de revizuire, susținându-se că instanța a comis un plus petit atunci când s-a pronunțat asupra deciziei civile nr. 634 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Satu Mare în condițiile în care prin cererea de revizuire nu s-a solicitat anularea acestei decizii. Criticile aduse hotărârii vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel recurentul învederează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea dată de instanța de recurs în al doilea ciclu procesual - decizia civilă nr. 333 din 23 mai 2008 - nu s-au invocat chestiuni de fond și nu s-a invocat fondul cauzei, iar părțile din cele două dosare nu au avut aceeași calitate, fiind diferite și obiectul și cauza litigiilor.

Recurentul mai susține că instanța a încălcat și principiul autorității de lucru judecat. Se mai susține că argumentele prezentate în fața instanței de revizuire în apărarea sa, au fost ignorate, nefiind luate în examinare, deși a făcut referire și la Decizia nr. 375/2005 a Curții Constituționale. Recurentul a depus o completare a motivelor de recurs la 8 decembrie 2009, filele 11 – 12, invocând dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. , susținând că revenea Curții de Apel Oradea competența de soluționare a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1042 din 20 februarie 2008 în complet de un singur judecător. Prin întâmpinarea depusă la filele 51-54 intimații S.M. și Ardelean Claudia Maria au invocat excepția tardivității recursului.

Cu privire la această excepție instanța reține că nu este incidentă în cauză, ținând seama de data comunicării hotărârii către recurentul de azi, 28 noiembrie 2009 (fila 23). Or, potrivit art. 303 C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Astfel față de cele expuse, excepția tardivității recursului urmează a fi înlăturată ca nefondată. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat. Astfel obiect al cererii de restituire așa cum rezultă din conținutul cererii inițiale, îl constituie în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., decizia civilă nr. 33 din 23 mai 2008 dosarul nr. 301/296/2007/R a Tribunalului Satu Mare. Deși obiect al cererii de revizuire îl constituie decizia civilă nr. 333 din 23 octombrie 2008, instanța anulează decizia civilă nr. 634 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Satu Mare, deși în considerente se arată că, fiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., teza II, coroborat cu art. 327 alin. (1) teza finală, se impune a fi anulate atât deciziei civile nr. 33 din 23 mai 2008 cât și sentința civilă nr. 1042 din 20 februarie 2008 a Judecătoriei Satu mare, instanță care a respectat îndrumarul de rejudecare dat în recurs prin decizia civilă nr. 634 din 18 octombrie 2007 a aceluiași tribunal.

Așa fiind, este fără posibilitate de echivoc că există o neconcordanță, o contrarietate între dispozitiv și considerente. Or, procedând astfel, instanța a încălcat obligația stabilită prin art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceea de a administra de ce s-a oprit la soluția dată, pentru care a admis susținerile unei părți, și le-a înlăturat pe ale celeilalte, o obligație esențială, a cărei încălcare este sancționată conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Obligația de a motiva hotărârea, este prevalentă printre altele și pentru exercitarea controlului judecătoresc, în căile de atac. Nemotivarea hotărârii în privința aspectelor sus învederate, împiedică exercitarea controlului judiciar, punând instanța de recurs în imposibilitate de a analiza justețea societății adoptate în întregul său.

Întrucât legalitatea și temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept reținute de instanțe la adoptarea soluției, motive care trebuie să fie concordante cu actele existente la dosar, și cu celelalte pârâte, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea și temeinicia soluției date în cererea de revizuire. Nemotivarea hotărârii pronunțate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, considerent în baza căruia, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 1545/R din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2010.