ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1284/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10 din 5

mai 2010 Curtea de Apel Oradea a respins cererea de revizuire formulată de R.G.,

R.I., R.V., H.M. cu privire la decizia nr. 6334 din 29 iunie 2008 a

Judecătoriei Satu-Mare și în contradictoriu cu intimații C.A., C.I., ș.a.,Comisia

județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia locală Negrești Oaș pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispoz. art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., susținând că sentința civilă nr. 6334 din 30 octombrie 2008 a

Judecătoriei Satu-Mare este contradictorie cu decizia civilă nr. 191 din 25

februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare.

Ipoteza textului menționat - care

presupune existența unor hotărâri definitive contradictorii - nu se regăsește

însă în speță, întrucât sentința civilă nr. 6334/2008 a Judecătoriei Satu-Mare

a fost pronunțată cu ocazia rejudecării, urmare a celor dispuse prin decizia

nr. 191 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare.

În consecință, fiind vorba de

hotărâri din același dosar, dar pronunțate în faze procesuale diferite, nu se

poate reține incidența art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei al

revizuirii.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs R.G.

Criticile formulate au vizat

următoarele aspecte:

- Principalul obiect al cauzei este

constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis defunctului C.I.,

iar nu revizuirea care este „doar faza procesuală în care se afla procesul”.

- În acest caz, judecătorul cauzei

de la Judecătoria Satu-Mare trebuia să se abțină de la soluționarea cauzei

pentru că mai pronunțase anterior o sentință, formulându-se de altfel și cerere

de recuzare împotriva sa.

- În ce privește declinarea cererii

de revizuire, pronunțată de Judecătoria Satu-Mare în favoarea Curții de Apel Oradea,

soluția este greșită întrucât se formulase cerere de recuzare la judecătorie.

- Hotărârea dată de curtea de apel

asupra cererii de revizuire trebuia să fie decizie, nu sentință și fără

mențiunea căii de atac a recursului.

Examinând așa-numitele critici

formulate în cauză, Înalta Curte urmează să constate următoarele:

- Prin intermediul recursului pot fi

invocate aspecte de nelegalitate care să se constituie în critici supuse

controlului instanței de recurs în limitele motivelor prevăzute de art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Fără a se conforma exigențelor

procedurale impuse pentru motivarea căii de atac exercitate, recurentul supune

analizei împrejurări care nu au legătură cu soluția atacată.

Astfel, se face referire la

existența unor incidente procedurale din faze procesuale anterioare (formularea

unei cereri de recuzare).

De asemenea, în mod cu totul eronat

recurentul susține că obiectul pricinii nu l-a reprezentat revizuirea, ci

constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis conform Legii

nr. 18/1991, confundând astfel, fondul judecăților finalizat prin hotărârile

supuse revizuirii și fondul cererii de revizuire (având ca temei pretinsa

contrarietate a hotărârilor date în cererea vizând nulitatea titlului de

proprietate).

- Tot astfel, fără să formuleze

critici propriu-zise asupra soluției din revizuire, recurentul susține că în

mod greșit s-a declinat judecarea cererii de revizuire de către Judecătoria

Satu-Mare în favoarea Curții de Apel Oradea.

Aceasta, în condițiile în care

hotărârea de declinare a rămas definitivă prin neatacarea ei și pe de altă

parte, verificându-și competența, Curtea de Apel Oradea a stabilit că a fost

corect învestită în raport de dispoz. art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

- Singurul aspect dedus judecății cu

privire la soluția instanței de revizuire se referă la o împrejurare de ordin

formal (denumirea hotărârii ca fiind sentință, iar nu decizie), ceea ce nu este

de natură să afecteze legalitatea soluției.

La fel, indicarea căii de atac [corespunzătoare

de altfel, dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ.] nu este susceptibilă

să facă obiect de critică, față de principiul legalității căilor de atac care

nu permite exercitarea unei căi de atac în afara celor prevăzute de lege.

- Se va constata așadar, că prin

așa-numitele motive de recurs formulate nu se combate legalitatea soluției

instanței de revizuire care a statuat că nu sunt îndeplinite, la speță,

cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a face admisibilă calea

extraordinară de atac, având în vedere că cele două hotărâri despre care se

pretinde că sunt contradictorii au fost date în aceeași cauză.

Cum indicarea motivelor de

nelegalitate care să permită controlul instanței de recurs este prevăzută sub

sancțiunea nulității [art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.] și

cum recurentul nu s-a conformat exigențelor acestei căi de atac, se va constata

nulitatea recursului exercitat în condiții neprocedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

revizuentul R.G. împotriva sentinței nr. 10/P din 5 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2011.