ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1284/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10 din 5 mai 2010 Curtea de Apel Oradea a respins cererea de revizuire formulată de R.G., R.I., R.V., H.M. cu privire la decizia nr. 6334 din 29 iunie 2008 a Judecătoriei Satu-Mare și în contradictoriu cu intimații C.A., C.I., ș.a.,Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia locală Negrești Oaș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că sentința civilă nr. 6334 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Satu-Mare este contradictorie cu decizia civilă nr. 191 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare.

Ipoteza textului menționat - care presupune existența unor hotărâri definitive contradictorii - nu se regăsește însă în speță, întrucât sentința civilă nr. 6334/2008 a Judecătoriei Satu-Mare a fost pronunțată cu ocazia rejudecării, urmare a celor dispuse prin decizia nr. 191 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare. În consecință, fiind vorba de hotărâri din același dosar, dar pronunțate în faze procesuale diferite, nu se poate reține incidența art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei al revizuirii. Împotriva hotărârii a declarat recurs R.G. Criticile formulate au vizat următoarele aspecte: - Principalul obiect al cauzei este constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis defunctului C.I., iar nu revizuirea care este „doar faza procesuală în care se afla procesul”.

- În acest caz, judecătorul cauzei de la Judecătoria Satu-Mare trebuia să se abțină de la soluționarea cauzei pentru că mai pronunțase anterior o sentință, formulându-se de altfel și cerere de recuzare împotriva sa. - În ce privește declinarea cererii de revizuire, pronunțată de Judecătoria Satu-Mare în favoarea Curții de Apel Oradea, soluția este greșită întrucât se formulase cerere de recuzare la judecătorie. - Hotărârea dată de curtea de apel asupra cererii de revizuire trebuia să fie decizie, nu sentință și fără mențiunea căii de atac a recursului. Examinând așa-numitele critici formulate în cauză, Înalta Curte urmează să constate următoarele: - Prin intermediul recursului pot fi invocate aspecte de nelegalitate care să se constituie în critici supuse controlului instanței de recurs în limitele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Fără a se conforma exigențelor procedurale impuse pentru motivarea căii de atac exercitate, recurentul supune analizei împrejurări care nu au legătură cu soluția atacată. Astfel, se face referire la existența unor incidente procedurale din faze procesuale anterioare (formularea unei cereri de recuzare). De asemenea, în mod cu totul eronat recurentul susține că obiectul pricinii nu l-a reprezentat revizuirea, ci constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, confundând astfel, fondul judecăților finalizat prin hotărârile supuse revizuirii și fondul cererii de revizuire (având ca temei pretinsa contrarietate a hotărârilor date în cererea vizând nulitatea titlului de proprietate).

- Tot astfel, fără să formuleze critici propriu-zise asupra soluției din revizuire, recurentul susține că în mod greșit s-a declinat judecarea cererii de revizuire de către Judecătoria Satu-Mare în favoarea Curții de Apel Oradea. Aceasta, în condițiile în care hotărârea de declinare a rămas definitivă prin neatacarea ei și pe de altă parte, verificându-și competența, Curtea de Apel Oradea a stabilit că a fost corect învestită în raport de dispoz. art. 323 alin. (2) C. proc. civ. - Singurul aspect dedus judecății cu privire la soluția instanței de revizuire se referă la o împrejurare de ordin formal (denumirea hotărârii ca fiind sentință, iar nu decizie), ceea ce nu este de natură să afecteze legalitatea soluției.

La fel, indicarea căii de atac [corespunzătoare de altfel, dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ.] nu este susceptibilă să facă obiect de critică, față de principiul legalității căilor de atac care nu permite exercitarea unei căi de atac în afara celor prevăzute de lege. - Se va constata așadar, că prin așa-numitele motive de recurs formulate nu se combate legalitatea soluției instanței de revizuire care a statuat că nu sunt îndeplinite, la speță, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a face admisibilă calea extraordinară de atac, având în vedere că cele două hotărâri despre care se pretinde că sunt contradictorii au fost date în aceeași cauză. Cum indicarea motivelor de nelegalitate care să permită controlul instanței de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității [art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.] și cum recurentul nu s-a conformat exigențelor acestei căi de atac, se va constata nulitatea recursului exercitat în condiții neprocedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentul R.G. împotriva sentinței nr. 10/P din 5 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.