ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.și B.M.împotriva deciziei nr.365 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-intervenienți, primii 4 reprezentați, iar ultima asistată de avocat I.N., intimații-reclamanți D.I.și E., primul, asistat, iar secunda, reprezentată de avocat V.Ș., intimatul pârât Consiliul General al Municipiului București prin consilier juridic O.O., care răspunde și pentru chemații în garanție Primăria Municipiului București, Administrarea Fondului Imobiliar și Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.112/1995, Ministerul Finanțelor Publice prin consilier E.B..

Au lipsit: pârâta S.C.”F.” S.A. și chemata în garanție Comisia locală a sectorului 2 pentru aplicarea Legii 112/1995. Procedura completă. Avocat I.N. susține recursul arătând că instanța de apel nu a soluționat toate motivele de apel. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimitere la instanța de apel pentru rejudecarea apelului. În continuare susține că naționalizarea a fost corect aplicată, întrucât proprietarul era de fapt patron și nu funcționar în sensul legii, vânzarea fiind legal făcută către chiriași. Avocat Ș.V. solicită respingerea recursului, problema exceptării de la naționalizare fiind irevocabil rezolvată, reaua credință privind înstrăinarea apartamentelor fiind vădită.

Consilier juridic O.O. și consilier juridic E.B. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Curții de apel. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului și casarea deciziei cu trimitere la Curtea de Apel pentru rejudecarea apelurilor. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1 F din 4 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D.I.și D.E., în contradictoriu cu pârâții Consiliul general al municipiului București și S.C.”F.” S.A.

București, s-a constatat că a fost abuziv naționalizat imobilul din București, str.Popa Soare nr.52, sectorul 2, compus din etajul 2 (garsonieră dublă și un apartament format din 3 camere, hol și dependințe) și etajul 3 (pozițiile nr.13, 15, 16, 17 din schița depusă la dosar și dependințele aflate în podul clădirii), au fost obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate imobilul menționat, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului general al municipiului București și a inadmisibilității acțiunii, a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu intervenienții B.G., B.M., C.S.L., P.I.V.și P.E., au fost anulate cererile privind repunerea părților în situația anterioară, chemarea în judecată a altor persoane, precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de cumpărători și au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate în cauză.

Apelurile declarate împotriva sentinței de intervenienți au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr.365 din 20 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului D.I., că pârâții au calitate procesuală pasivă, că măsura naționalizării a fost luată față de persoane exceptate de la aceasta și că, în mod corect a fost stabilită reaua credință a chiriașilor la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs intervenienții, întemeindu-l pe prevederile art.304 pct.7, 9 și 10 din C.proc.civ., susținând în esență că instanța de apel a omis a se pronunța asupra apelului formulat de Primăria municipiului București, că decizia atacată nu este motivată, fiind astfel încălcate prevederile art.261 alin.5 din C.proc.civ., că nu au fost examinate toate motivele de apel formulate de intervenienți, că autorii reclamanților nu făceau parte din categoriile de persoane exceptate de la măsura naționalizării și că a fost dovedită buna-credință a chiriașilor la data cumpărării locuințelor revendicate. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

La fila 46 din dosarul instanței de apel se află apelul declarat împotriva sentinței tribunalului de către pârâtul Consiliul general al municipiului București, pe care însă, instanța a omis a-l soluționa, așa cum rezultă atât din minută, cât și din decizia atacată cu recurs instanța pronunțându-se numai asupra recursului declarat de intervenienți împotriva aceleiași sentințe. Această omisiune de pronunțare atrage nulitatea deciziei curții de apel, a cărei casare se impune. Pe de altă parte, nulitatea deciziei curții de apel este atrasă și de nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel invocate de intervenienți, și anume greșita respingere a probelor cu o contraexpertiză tehnică și interogatoriu a chemarii în garanție a pârâților și a cererii de recuzare.

Toate aceste omisiuni de pronunțare nu numai că sunt sancționate cu nulitatea deciziei instanței de apel, împiedică și exercitarea controlului judiciar. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art.313 din C.proc.civ., a fi casată decizia atacată și a fi trimisă cauza, aceleiași curți de apel, pentru soluționarea apelurilor. Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate urmează ca celelalte critici formulate de recurenți să fie examinate cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienții P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.și B.M.împotriva deciziei nr.365 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.