ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de intervenienții P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.și

B.M.împotriva deciziei nr.365 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: recurenții-intervenienți, primii 4 reprezentați, iar

ultima asistată de avocat I.N., intimații-reclamanți D.I.și E., primul,

asistat, iar secunda, reprezentată de avocat V.Ș., intimatul pârât Consiliul

General al Municipiului București prin consilier juridic O.O., care răspunde și

pentru chemații în garanție Primăria Municipiului București, Administrarea

Fondului Imobiliar și Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii

nr.112/1995, Ministerul Finanțelor Publice prin consilier E.B.. Au lipsit:

pârâta S.C.”F.” S.A. și chemata în garanție Comisia locală a sectorului 2

pentru aplicarea Legii 112/1995.

Procedura

completă.

Avocat I.N.

susține recursul arătând că instanța de apel nu a soluționat toate motivele de

apel. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimitere la

instanța de apel pentru rejudecarea apelului. În continuare susține că

naționalizarea a fost corect aplicată, întrucât proprietarul era de fapt patron

și nu funcționar în sensul legii, vânzarea fiind legal făcută către chiriași.

Avocat Ș.V.

solicită respingerea recursului, problema exceptării de la naționalizare fiind

irevocabil rezolvată, reaua credință privind înstrăinarea apartamentelor fiind

vădită.

Consilier

juridic O.O. și consilier juridic E.B. solicită respingerea recursului și

menținerea hotărârii Curții de apel.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului și casarea deciziei

cu trimitere la Curtea de Apel pentru rejudecarea apelurilor.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.1 F din 4 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București – secția

a V-a civilă și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții D.I.și D.E., în contradictoriu cu pârâții Consiliul general al

municipiului București și S.C.”F.” S.A. București, s-a constatat că a fost

abuziv naționalizat imobilul din București, str.Popa Soare nr.52, sectorul 2,

compus din etajul 2 (garsonieră dublă și un apartament format din 3 camere, hol

și dependințe) și etajul 3 (pozițiile nr.13, 15, 16, 17 din schița depusă la

dosar și dependințele aflate în podul clădirii), au fost obligați pârâții să le

lase reclamanților în deplină proprietate imobilul menționat, au fost respinse

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului general al

municipiului București și a inadmisibilității acțiunii, a fost constatată

nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu

intervenienții B.G., B.M., C.S.L., P.I.V.și P.E., au fost anulate cererile

privind repunerea părților în situația anterioară, chemarea în judecată a altor

persoane, precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de

cumpărători și au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate în

cauză.

Apelurile

declarate împotriva sentinței de intervenienți au fost respinse, ca nefondate,

prin decizia nr.365 din 20 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București –

secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului

D.I., că pârâții au calitate procesuală pasivă, că măsura naționalizării a fost

luată față de persoane exceptate de la aceasta și că, în mod corect a fost

stabilită reaua credință a chiriașilor la data încheierii contractelor de

vânzare-cumpărare.

Împotriva

susmenționatei decizii au declarat recurs intervenienții, întemeindu-l pe

prevederile art.304 pct.7, 9 și 10 din C.proc.civ., susținând în esență că

instanța de apel a omis a se pronunța asupra apelului formulat de Primăria

municipiului București, că decizia atacată nu este motivată, fiind astfel

încălcate prevederile art.261 alin.5 din C.proc.civ., că nu au fost examinate

toate motivele de apel formulate de intervenienți, că autorii reclamanților nu

făceau parte din categoriile de persoane exceptate de la măsura naționalizării

și că a fost dovedită buna-credință a chiriașilor la data cumpărării

locuințelor revendicate.

Recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor urma.

La fila 46 din

dosarul instanței de apel se află apelul declarat împotriva sentinței

tribunalului de către pârâtul Consiliul general al municipiului București, pe

care însă, instanța a omis a-l soluționa, așa cum rezultă atât din minută, cât

și din decizia atacată cu recurs instanța pronunțându-se numai asupra

recursului declarat de intervenienți împotriva aceleiași sentințe.

Această

omisiune de pronunțare atrage nulitatea deciziei curții de apel, a cărei casare

se impune.

Pe de altă

parte, nulitatea deciziei curții de apel este atrasă și de nepronunțarea asupra

tuturor motivelor de apel invocate de intervenienți, și anume greșita

respingere a probelor cu o contraexpertiză tehnică și interogatoriu a chemarii

în garanție a pârâților și a cererii de recuzare.

Toate aceste

omisiuni de pronunțare nu numai că sunt sancționate cu nulitatea deciziei

instanței de apel, împiedică și exercitarea controlului judiciar.

În consecință,

recursul urmează a fi admis, conform art.313 din C.proc.civ., a fi casată

decizia atacată și a fi trimisă cauza, aceleiași curți de apel, pentru

soluționarea apelurilor.

Având în vedere

motivul ce determină casarea deciziei atacate urmează ca celelalte critici

formulate de recurenți să fie examinate cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de intervenienții P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.și B.M.împotriva deciziei

nr.365 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă pe

care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.