ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

septembrie 2001, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Primăria comunei Aluniș să se constate nulitatea „comunicării” nr. 1087 din 11

septembrie 2001 și să se  dispună restituirea în natură a ½ din imobilul

situat în comuna Aluniș   înscris în CF  2856 Aluniș, compus din casă și teren.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că o cotă de ½ din imobilul menționat a fost proprietatea tatălui său,

că a solicitat retrocedarea acestuia în temeiul Legii nr. 10/2001, însă pârâta,

prin adresa  atacată, i-a comunicat că a fost restituit altor persoane fizice

îndreptățite.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă

nr. 425 din 13 septembrie 2002, a respins ca nefondată contestația.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că tatăl reclamantei nu a avut niciodată drept de

proprietate asupra imobilului în litigiu.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu Mureș

prin decizia civilă nr. 95/A din 3 decembrie 2002, menținând hotărârea

instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta P.E., arătând în esență că, atât instanța de fond cât și cea

de apel au reținut greșit că imobilul în litigiu nu a fost proprietatea tatălui

său.

Recursul  este nefondat.

Din extrasul de carte funciară aflat la

dosarul de fond și din expertiza efectuată în cauză rezultă, fără echivoc, că

imobilul în litigiu nu a fost niciodată intabulat pe numele tatălui reclamantei.

Or, potrivit art. 1 din Legea nr.

10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură, în condițiile legii, iar

art. 3 prevede că sunt îndreptățiți la restituirea în natură sau alte măsuri

reparatorii prevăzute de lege proprietarii imobilelor preluate abuziv, precum

și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Pe de altă parte, în conformitate cu art.

8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997

și Legea nr. 1/2000, iar imobilul în litigiu a format și obiectul unei plângeri

întemeiate pe prevederile  Legii nr. 18/1991, îndreptată împotriva Hotărârii

nr. 5 a Comisiei Județene Mureș pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Astfel Judecătoria Târgu Mureș, prin

sentința civilă nr. 1899 din 18 februarie 1992 (rectificată prin sentința

civilă nr. 7945 din 31 august 1993), a dispus reconstituirea dreptului de

proprietate al reclamantei, iar Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 267

din 3 martie 1995, a admis recursul declarat în cauză, a desființat sentința și

a respins plângerea formulată de P.E.

Pentru aceste considerente, recursul se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 95/A din 3 decembrie 2002 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  27 ianuarie  2004.