ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 27/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 23 noiembrie 2000, reclamanta S.C. B.M.G. a chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și pe S.C. A.P. S.R.L., solicitând anularea certificatului de înregistrare marcă nr.3727/18 noiembrie 1998: „BOOK OF LISTS”. În cererea de chemare în judecată se afirmă că, la 15 februarie 1999, O.S.I.M., sub nr.301867 i-a comunicat reclamantei că „denumirea BOOK OF LISTS nu se poate proteja conform art. 5 b și 5 c din Legea nr.84/1998”... și că „există depozitul național DN 52689/18 noiembrie 1999- „BOOK OF LISTS” care aparține S.C. A.P. S.R.L. pentru clasa 16”. Drept urmare, în septembrie 2000 O.S.I.M.

a eliberat pârâtei certificatul de înregistrare marcă nr.37277 a cărui anulare se cere în cauză. Tribunalul București, prin sentința civilă nr.116 din 5 februarie 2001, a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes, întrucât obiectul acesteia nu privește un drept actual și determinabil și nici un interes, cele trei cereri adresate O.S.I.M. având „caracterul unor consultări”. Curtea de Apel București, prin decizia nr.206 A din 23 aprilie 2001, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, constatând că interesul reclamantei este legitim, personal și actual, vizând „protejarea unei mărci generice în dezvoltarea sa”, cât timp reclamanta „ar fi avut ea însăși posibilitatea să înregistreze marca în litigiu”, întrucât a formulat cele 3 cereri anterior înregistrării acestei mărci.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta (2) S.C. A.P. S.R.L., pe temeiurile din art.304 pct.7,8,9 și 10 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr.2532 din 8 aprilie 2002 a respins recursul pârâtei ca nefondat. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare este întemeiată, pentru a se analiza dacă cererea de anulare a certificatului de înregistrare a mărcii este determinată de un interes legitim pentru analiza probelor și interpretarea acestora în conformitate cu Legea nr.84/1998. În rejudecare, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr.1762 din 11 decembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea certificatului de înregistrare nr.37297/18 noiembrie 1998, „BOOK OF LISTS”, emis în favoarea pârâtei S.C.

A.P. S.R.L. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că denumirea „BOOK OF LISTS” nu putea fi protejată conform art. 5 lit.b și c din Legea nr.84/1998, întrucât aceste cuvinte (carte și listă) sunt lipsite de un semn distinctiv, sunt uzuale în practicile comerciale și în limbajul curent, astfel că decizia de înregistrare a mărcii nu era legală. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat apel, susținând în principal că grupul de cuvinte „Book of Lists” are un caracter distinctiv și a dobândit aceasta în urma folosirii, chiar înainte de data cererii de înregistrare la O.S.I.M. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.252/A din 24 aprilie 2003 a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința civilă nr.1762/11 decembrie 2002 în sensul respingerii acțiunii.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, marca „Book of Lists” are un sens propriu și particular și că și-a dobândit caracterul distinctiv și prin folosirea în practica comercială, înainte de obținerea înregistrării mărcii. Prin recursul declarat de reclamantă împotriva acestei ultime hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține: - nu a depus o cerere de înregistrare a mărcii „Book of Lists” pentru că O.S.I.M. cu adresa nr.300647 din 21 ianuarie 1998 i-a comunicat că această denumire este generică și că nu poate fi protejată; - O.S.I.M. este inconsecvent, întrucât a admis înregistrarea mărcii în favoarea pârâtei, iar motivarea instanței în sensul că denumirea a dobândit caracter distinctiv este criticabilă, prin faptul că probele din dosar, dovedesc că a fost o folosire pe o perioadă scurtă (septembrie-noiembrie 1998) care nu-i putea conferi caracterul de notorietate distinctă.

Recursul este nefondat. Nu se poate reține o interpretare greșită a Legii nr.84/1998, pentru a fi aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul. Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă prin decizia nr.252 din 24 aprilie 2003 a reținut întemeiat că certificatul de înregistrare marca 37297 din 18 noiembrie 1998 pentru denumirea „Book of Lists” s-a făcut în condițiile Legii nr.84/1998. O.S.I.M. a emis certificatul de înregistrare în aplicarea art.5 al.2 din Legea nr. 84/1998, potrivit căruia „dispozițiile alin.1 lit.b,c și d nu se aplică, dacă, înainte de data cererii de înregistrare a mărcii și ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv”.

Deci, lipsa unui caracter distinctiv (art.5 lit.b) care, de altfel, nu a fost reținut de instanță, oricum se suplinește prin folosirea mărcii anterior înregistrării. În speță este necontestat că pârâta, anterior cererii de înregistrare din 18 noiembrie 1998, a folosit marca o perioadă de 3 luni, obiecțiile recurentei în sensul că această perioadă nu era suficientă pentru ca marca să fie cunoscută nu poate fi primită, fiind o problemă de apreciere a organului emitent O.S.I.M., în lipsa unui termen determinat în lege. Se are în vedere că funcția esențială a unei mărci este de a garanta proveniența bunurilor și serviciilor că acestea sunt produse sau prestate sub controlul titularului mărcii, care răspunde pentru calitate.

Reclamanta nu a solicitat dreptul la marcă pentru „Book of Lists”, conform art. 9 din Legea nr. 84/1998, nedepunând o cerere de înregistrare în acest sens. Susținerile recurentei în sensul ca O.S.I.M., prin adresa nr.300647/21 ianuarie 1998, urmare la cererea sa de cercetare nr.10043/6 ianuarie 1998, i-a răspuns în sensul că „The book of Lists” (poz.2) este denumire generică și nu se poate proteja, făcându-se referire la Legea nr. 28/1997, nu au relevanță, întrucât, acesta este o corespondență, iar punctul de vedere al O.S.I.M., urmare a cererii de înregistrare a mărcii formulate de pârâtă, s-a exprimat prin acordarea certificatului de înregistrare, pe care reclamanta nu l-a contestat în condițiile art. 23 din Legea nr. 84/1998.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. B.M.G. S.A. împotriva deciziei nr.252 A din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.