ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1334/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de C.T.M. împotriva sentinței civile nr.404 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale reprezentat de consilierul juridic P.G., lipsind recurentul reclamant C.T.M. Procedura completă. Consilierul juridic P.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul C.T.M. a solicitat instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 59.864.306 lei cu dobânda legală de 28% pe an începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost angajatul Ministerului Apărării Naționale, de unde a fost pensionat și trecut în rezervă prin Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr.HPnr.416/18.05.2000. In conformitate cu prevederile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 reclamantul avea dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută (echivalentul a 26 solde) respectiv la suma de 149.013.748 lei. Din această sumă reclamantul susține că a primit numai suma de 89.149.442 lei, diferența de 59.864.306 lei fiind reținută în mod nelegal cu titlu de impozit pe venit, conform O.G.nr.73/1999. Curtea de Apel Cluj- Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.404 din 8 octombrie 2002 a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că suma acordată reclamantului reprezintă o formă de retribuire a muncii, supusă impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999. Impotriva acestei sentinței, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. In esență, criticile aduse soluției instanței de fond vizează greșita interpretare și aplicare a legii, aceasta asimilând ajutoarele acordate personalului militar cu ocazia pensionării cu drepturile salariale și prin urmare caracterul lor impozabil. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din actele și lucrările dosarului reiese că, potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, militarii trecuți în rezervă au dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Aceste prejudecăți trebuie însă corelate cu dispozițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit precum și H.G.nr.1066/1999 care precizează veniturile care fac parte din categoria celor neimpozabile, excluzându-le pe cele salariale. Ajutorul stabilit prin reglementările legale în vigoare este cel despre care se face referire în dispozițiile art.31 alin(2) din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Solda lunară reprezintă o formă de retribuire a muncii personalului militar, deci venituri de natură salarială, care cad sub incidența Ordonanței Guvernului nr.73/1999.

Având în vedere cele ce preced, sentința instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.T.M. împotriva sentinței civile nr.404 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.