ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1334/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de C.T.M. împotriva sentinței civile nr.404

din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale

reprezentat de consilierul juridic P.G., lipsind recurentul reclamant C.T.M.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic P.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței

de fond fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ reclamantul C.T.M. a solicitat instanței

ca prin hotărârea care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata

sumei de 59.864.306 lei cu dobânda legală de 28% pe an începând cu data

introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă, precum și la suportarea

cheltuielilor de judecată.

In

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost angajatul Ministerului

Apărării Naționale, de unde a fost pensionat și trecut în rezervă prin Ordinul

Ministerului Apărării Naționale nr.HPnr.416/18.05.2000.

In

conformitate cu prevederile art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999

reclamantul avea dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda

lunară brută (echivalentul a 26 solde) respectiv la suma de 149.013.748 lei.

Din

această sumă reclamantul susține că a primit numai suma de 89.149.442 lei,

diferența de 59.864.306 lei fiind reținută în mod nelegal cu titlu de impozit

pe venit, conform O.G.nr.73/1999.

Curtea

de Apel Cluj- Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr.404 din 8 octombrie 2002 a respins acțiunea reclamantului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că suma acordată reclamantului

reprezintă o formă de retribuire a muncii, supusă impozitării în condițiile

O.G.nr.73/1999.

Impotriva

acestei sentinței, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de

dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

In

esență, criticile aduse soluției instanței de fond vizează greșita interpretare

și aplicare a legii, aceasta asimilând ajutoarele acordate personalului militar

cu ocazia pensionării cu drepturile salariale și prin urmare caracterul lor

impozabil.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din

actele și lucrările dosarului reiese că, potrivit art.31 din Legea nr.138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, militarii

trecuți în rezervă au dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda

lunară brută.

Aceste

prejudecăți trebuie însă corelate cu dispozițiile O.G.nr.73/1999 privind

impozitul pe venit precum și H.G.nr.1066/1999 care precizează veniturile care

fac parte din categoria celor neimpozabile, excluzându-le pe  cele salariale.

Ajutorul

stabilit prin reglementările legale în vigoare este cel despre care se face

referire în dispozițiile art.31 alin(2) din Legea nr.138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice

de apărare națională, ordine publică și siguranță  națională precum și

acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Solda

lunară reprezintă o formă de retribuire a muncii personalului militar, deci

venituri de natură salarială, care cad sub incidența Ordonanței Guvernului

nr.73/1999.

Având

în vedere cele ce preced, sentința instanței de fond este legală și temeinică,

recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de C.T.M. împotriva sentinței civile

nr.404 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  1 aprilie 2003.