ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2003

S-a

luat  în examinare  recursul declarat de contestatorul C.G.împotriva deciziei

nr.74 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-contestator C.G.personal, lipsind

intimata Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Prahova.

Procedura

completă.

Recurentul

contestator C.G.a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.

Curtea,

după deliberare a respins cererea de amânare a cauzei, pentru lipsa de apărare

învederată apreciind că nu sunt întrunite condițiile art.156 alin.(1) din C.

proc.civ.,  nefiind temeinic motivată și a acordat cuvântul în dezbaterea

recursului cu care a fost învestită.

Recurentul-contestator

C.G.a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, în sensul

admiterii contestației.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului  de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La

data de 22 februarie 2002 numitul C.G.a solicitat în contradictoriu cu Direcția

Silvică Prahova din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor să fie anulată măsura

luată de aceasta de a-i respinge notificarea vizând restituirea în natură a

unei suprafețe de teren de 7500 mp, amplasată în punctul „Buzoianu”,

com.Mâneciu, jud.Prahova.

În

motivarea cererii a arătat că terenul, care este liber, a fost trecut în mod

abuziv în proprietatea statului iar pârâta, în calitate de  unitate

deținătoare, refuză să-l restituie în natură sau  să  facă o ofertă de acordare

a unor despăgubiri.

Prin

sentința civilă nr.181 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova

acțiunea reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că terenul în litigiu face

obiect de reglementare al Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000, neintrând sub

incidența Legii nr,10/2001.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, cu aceeași

motivare, prin decizia civilă nr.74 din 18 iulie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești.

Reclamantul

a declarat prezentul recurs, criticând hotărârile în sensul prevederilor

art.30/1 pct.a și 10 C.proc.civ.. A susținut că este proprietarul terenului și

că a fost deposedat în mod abuziv, cadrul legal al restituirii constituindu-l

prevederile Legii nr.10/2001.

Pârâta

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârile pronunțate în

cauză sunt legale și temeinice.

Instanțele

au  interpretat corect prevederile art.8 pct.1 din Legea nr.10/2001 potrivit

cărora nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 republicată și prin Legea

nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și a celor forestiere, solicitate în baza legii fondului funciar.

Or,

din mai multe înscrisuri existente la dosarul cauzei, inclusiv adresa

Prefecturii Prahova din 17  aprilie 2002, rezultă că în prezent comisia locală

Mâneciu pentru aplicarea legii fondului funciar analizează cererea

reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în

litigiu, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991 și 1/2000.

Așa

fiind, contestația întemeiată de reclamant pe dispozițiile Legii nr.10/2001  a

fost  în mod justificat respinsă.

În

consecință, cum hotărârile sunt legale și temeinice, recursul declarat de

reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge

recursul declarat de contestatorul C.G. împotriva deciziei 74 din 18 iulie 2002

a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.