ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul C.G.împotriva deciziei nr.74 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-contestator C.G.personal, lipsind intimata Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Prahova. Procedura completă. Recurentul contestator C.G.a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Curtea, după deliberare a respins cererea de amânare a cauzei, pentru lipsa de apărare învederată apreciind că nu sunt întrunite condițiile art.156 alin.(1) din C. proc.civ., nefiind temeinic motivată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost învestită. Recurentul-contestator C.G.a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, în sensul admiterii contestației.

C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 22 februarie 2002 numitul C.G.a solicitat în contradictoriu cu Direcția Silvică Prahova din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor să fie anulată măsura luată de aceasta de a-i respinge notificarea vizând restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 7500 mp, amplasată în punctul „Buzoianu”, com.Mâneciu, jud.Prahova. În motivarea cererii a arătat că terenul, care este liber, a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului iar pârâta, în calitate de unitate deținătoare, refuză să-l restituie în natură sau să facă o ofertă de acordare a unor despăgubiri. Prin sentința civilă nr.181 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova acțiunea reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că terenul în litigiu face obiect de reglementare al Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000, neintrând sub incidența Legii nr,10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, cu aceeași motivare, prin decizia civilă nr.74 din 18 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Reclamantul a declarat prezentul recurs, criticând hotărârile în sensul prevederilor art.30/1 pct.a și 10 C.proc.civ.. A susținut că este proprietarul terenului și că a fost deposedat în mod abuziv, cadrul legal al restituirii constituindu-l prevederile Legii nr.10/2001. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Instanțele au interpretat corect prevederile art.8 pct.1 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate în baza legii fondului funciar. Or, din mai multe înscrisuri existente la dosarul cauzei, inclusiv adresa Prefecturii Prahova din 17 aprilie 2002, rezultă că în prezent comisia locală Mâneciu pentru aplicarea legii fondului funciar analizează cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991 și 1/2000.

Așa fiind, contestația întemeiată de reclamant pe dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost în mod justificat respinsă. În consecință, cum hotărârile sunt legale și temeinice, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge recursul declarat de contestatorul C.G. împotriva deciziei 74 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.