ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1556 din 2000, Tribunalul

Brașov a respins cererea formulată de reclamanta D.G.A.A. Suceava, privind

obligarea pârâtei, societatea agricolă B. Rădăuți, la plata sumei de 819.000

lei cu titlu de daune și 7.611.000 lei, penalități de întârziere de 0,25%.

S-a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr.

116/1996, pârâta a beneficiat de despăgubiri pentru calamități, reclamanta a

achitat suma de 16.819.000 lei, prin banca finanțatoare, B.C.R. S-a reținut că

raportul de expertiză, întocmit de expertul C.Gh., menționează că suma plătită

către pârâtă, în valoare de 28.185.000 lei, a fost în conformitate cu Legea nr.

116/1996 și O.U.G. nr. 90/1997.

În sfârșit, s-a arătat că pârâta nu se află în culpă

și nu e vorba de o plată dublă sau de o sumă încasată nelegal, întrucât paguba

suferită a fost mai mare.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 178/A din 25 aprilie 2001, a admis

apelul reclamantei, a schimbat sentința, în sensul că a admis, în parte,

acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 16.819.000 lei cu titlu de

daune.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a

argumentat soluția pe expertiza contabilă din 11 ianuarie 2000, potrivit cu

care pârâta a beneficiat ilegal, de două ori, de prevederile Legii nr. 116/1996

și O.U.G. nr. 90/1997, cu suma de 16.819.000 lei, prin preluare de către bancă

la datoria publică, confirmată cu adresa nr. 104/1998 și prin Ordinul de plată nr.

4056/1996, situație în care, în temeiul art. 4

1

din O.G. nr. 90/1997,

aceasta a fost obligată la plata sumei sus menționate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,

susținând că, în mod greșit, s-a admis acțiunea reclamantei, întrucât, la data

apariției O.G. nr. 90/1997, societatea își achitase creditul și dobânzile

aferente.

Susține ca această împrejurare este confirmată și de

expertiza întocmită de expert C.Gh., în care se menționează că suma plătită

societății, în valoare de 28.185.000 lei, a fost în conformitate cu Legea nr. 116/1996

și O.U.G. nr. 90/1997, și că nu e vorba de o plată dublă sau de o sumă încasată

nelegal.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a

probelor administrate în cauză și a reținut, în mod corect, că pârâta datorează

reclamantei, conform art. 4

1

din O.G. nr. 90/1997, suma de

16.819.000 lei.

Astfel, concluziile expertizei contabile, din 11

ianuarie 2000, scot în evidență că societatea pârâtă a beneficiat ilegal, de

două ori, de prevederile Legii nr. 116/1996 și O.U.G. nr. 90/1997, cu suma de

16.819.000 lei, respectiv, odată, prin preluarea de către bancă la datoria

publică, confirmată cu adresa nr. 104 din 7 ianuarie 1996, și a doua oară, prin

virament, conform O.P. nr. 4056/1996 emis de intimată.

Aceeași împrejurare este confirmată și prin procesul-verbal

din 30 iunie 1998, întocmit de Direcția de Control Financiar Suceava a Curții

de Conturi, potrivit căruia unele persoane fizice și juridice au beneficiat de

două ori de prevederile Legii nr. 116/1996 și că se impune ca sumele încasate

necuvenit să fie restituite la stat, situație în care se află și pârâta.

Susținerile pârâtei, cu privire la neacoperirea

prejudiciului cauzat, chiar în urma plății efectuate de reclamantă, și prin

preluarea la datoria publică a sumei în litigiu, sunt nefondate, deoarece,

potrivit dispozițiilor art. 1 și 6 din Legea nr. 116/1996, despăgubirile pentru

acoperirea pagubelor, înregistrate ca urmare a calamităților naturale produse

în anul agricol 1995 – 1996, la nivelul de țară, au fost în limita sumei de

500.000.000 lei.

Așadar, Legea nr. 116/1996 nu prevede obligarea

suportării integrale a prejudiciului cauzat producătorilor agricoli în anul

agricol 1995/1996, ci în limita sumei alocate de stat.

În consecință, față de considerentele expuse, Curtea

constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în

conformitate cu art. 318, coroborat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de societatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, societatea agricolă B.

Rădăuți, împotriva deciziei nr. 178 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie

2003.