ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.623/ CA-P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, precum și intimatul-reclamant I.I. Procedura completă. S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în absența lor (filele 3 și 7). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 06 noiembrie 2002, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr.1360 din 10 iunie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G.

nr.105/1999 modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi și a apreciat că are același statut juridic cu părinții, suferind alături de ei efectele regimului. Prin sentința civilă nr.623/CA-P din 16 decembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de reclamantul I.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a anulat hotărârea nr.1360 din 10 iunie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții pe motive etnice pe toată perioada strămutării care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării, respectiv al persecuției din motive etnice. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, care a motivat, în esență, că soluția instanței de fond nu este legală, deoarece nici în Ordonanța nr.105/1999 și nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr.189/2000 și respectiv prin Legea nr.367/2001 nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul este declarat tardiv. Potrivit art.301 și art.302 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, recursul urmând a fi depus, sub sancțiunea nulității, la instanța a cărei hotărâre se atacă. Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage, conform art.103 din același cod decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite calea de atac sau să îndeplinească actul de procedură. În speță, sentința atacată a fost comunicată Casei Județene de Pensii Satu Mare la data de 24 decembrie 2002 (fila 27 dosar fond) iar recursul a fost declarat la data de 22 ianuarie 2003 (conform înregistrării de la fila 2 dosar recurs).

În consecință, recursul a fost declarat după împlinirea termenului în care calea de atac putea fi legal exercitată. Cum recurenta nu a dovedit existența vreunei împrejurări care să o fi împiedicat să declanșeze calea de atac a recursului în termenul de 15 zile prevăzut de lege, se constată că, în cauză, operează sancțiunea prevăzută de art.103 Cod procedură civilă, astfel încât recursul urmează să fie respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.623/ CA-P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca tardiv formulat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.