ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2003

La data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar împotriva deciziei civile nr.14 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 februarie 2003. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 25 august 1997 la Judecătoria Oradea, reclamanții Ș.T., Ș.P.și O.E.au chemat în judecată pârâții Consiliul Local Oradea și R.A.G.C.L. Oradea, devenită A.P.I.

(Administrrația Patrimoniului Imobiliar) Oradea, solicitând ca prin sentință să se constate că imobilul – casă cu 3 apartamente și grădină din Oradea, str.Nicolae Jiga (fostă Castanilor) nr.41, a trecut în proprietatea statului fără titlu, prin aplicarea abuzivă a prevederilor Decretului nr.92/1950. S-a cerut în consecință să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, prin radierea dreptului Statului român. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost proprietatea numitului C.R.de profesie notar până în anul 1948, apoi pensionar, și al soției sale, C.E., n.J. casnică. Unica fiică a acestora, C.E. L., a locuit în apartamentul nr.3 al imobilului până la decesul său, survenit la 21.10.1993, iar la 27 ianuarie 1993 ea l-a instituit legatar universal pe numitul Ș.M., proprietarul apartamentului nr.2, cumpărat de la Statul român în anul 1975. C.E.

L. începuse demersurile vizând retrocedarea imobilului și îi dăduse lui Ș.M. o procură generală în acest sens. Cum Ș.M. a decedat la rândul său la 17 mai 1997, reclamantele, care sunt soție supraviețuitoare (Ș.T.) și respectiv fiice ale defunctului, au formulat acțiunea de față. După două cicluri procesuale în care s-a dezbătut îndeosebi problema competenței materiale de soluționare a cauzei, Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr.450/12.11.2001, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, constatând că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, prin aplicarea abuzivă a Decretului nr.92/1950. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului român și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Instanța a reținut că au fost încălcate prevederile art.II din Decretul nr.92/1950, proprietarul imobilului fiind notar pensionar și deci exceptat de la aplicarea măsurii naționalizării. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Local Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar, susținând că după apariția Legii nr.10/2001 reclamantele trebuiau să solicite suspendarea judecății sau să renunțe la acțiune și să uzeze de calea administrativă pentru a redobândi imobilul. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr.14/1.04.2002 a respins apelul ca nefondat, reținând că prevederile art.47 din Legea nr.10/2001 lasă la latitudinea persoanei îndreptățite posibilitatea de a-și continua acțiunea deja introdusă sau de a opta pentru aplicarea acestei legi, renunțând la judecată sau solicitând suspendarea ei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar, reiterând motivele de recurs și susținând în esență că în raport de prevederile Legii nr.10/2001, acțiunea reclamantelor trebuia respinsă. Recursul este nefondat. Așa cum în mod corect au stabilit ambele instanțe, reclamantele au formulat acțiunea potrivit prevederilor dreptului comun, cu trei ani și jumătate înainte de adoptarea Legii nr.10/2001. Pe de altă parte, art.47 din actul normativ menționat stabilește fără echivoc dreptul de opțiune al persoanei îndreptățite între a continua acțiunea începută, a renunța la judecată ori a cere suspendarea cauzei pentru a uza de calea administrativă.

Cum hotărârile pronunțate în cauză sunt deci legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat. Conform art.274 C.proc.civ., recurentul pârât va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimatele reclamante, conform dovezilor administrate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar împotriva deciziei nr.14 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea – Secția civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 4.180.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantele Ș.T., Ș.P.și O.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.