ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 aprilie 2002 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta B.E. a chemat în judecată S.C. A. SRL București, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să fixeze data limită pentru reîncadrarea dispusă printr-o sentință anterioară, precum și reactualizarea, în raport cu rata inflației, a sumelor la care pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 396/22 ianuarie 2001 a Judecătoriei sectorului 6 București. Prin sentința civilă nr. 400/2 septembrie 2002 Tribunalul Prahova, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că din punct de vedere teritorial, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, competența revine instanței de la sediul persoanei juridice angajatoare.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, s-a considerat necompetent material și a declinat cauza la Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 321/21 noiembrie 2002, cu motivarea că litigiul nu este un conflict de drepturi care să atragă competența specială a tribunalului în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 374 din 27 ianuarie 2003 Judecătoria sectorului 6 s-a dezinvestit la rândul său, calificând acțiunea de față ca fiind un conflict de drepturi, de competența Tribunalului București. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de apel București, secția conflicte de muncă, a pronunțat sentința nr.12 din 4 martie 2003 prin care a stabilit competența în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în circumscripția căreia se găsește sediul pârâtei.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține în esență că acțiunea pe care a formulat-o are ca obiect o obligație de a face, nefiind o contestație la executare cum greșit ar fi calificat-o instanța ce a pronunțat regulatorul de competență. A solicitat de aceea stabilirea competenței în favoarea Tribunalului București, litigiul fiind unul de muncă. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Prin sentința civilă nr. 396 din 22 ianuarie 2001 Judecătoria sectorului 6 București a admis în parte contestația formulată de B.E. în contradictoriu cu S.C. A. SRL, a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția anterioară și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești începând cu 20 ianuarie 1999 și până la reintegrare.

Hotărârea este definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate. Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat instanței să stabilească data limită pentru reintegrarea dispusă prin sentința inițială, precum și reactualizarea sumelor de bani. O atare cerere corect a fost calificată de instanța ce a soluționat conflictul negativ de competență ca vizând înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, în sensul art. 400 alin. (2) C. proc. civ., de competența instanței ce a emis titlul executoriu. În privința celui de-al doilea capăt al cererii, soluționarea lui ține tot de faza executării silite. În acest sens, art. 371 2 alin. (2) C. proc. civ., (situat în Cartea a IV-a – „Despre executarea silită”) prevede că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume fără a fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Ca atare, întrucât în mod legal Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinței civile nr. 12 din 4 martie 2003 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.