ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2397/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, reclamanta F.N.F.M.C. solicita, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.R. pentru reclamanții persoane fizice, membri de sindicat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective. Având în vedere disp. art. 284 alin. (2) din C. muncii.

în conformitate cu care cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul își are domicliul sau reședința după caz, instanța a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu iar prin sentința nr. 1460 din 24 august 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se faptul că, în speță, sunt incidente disp. art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 284 alin. 2 din C. muncii.. Tribunalul București, secția VIII -a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1246 din 06 februarie 2013 la rândul său s-a declarat necompetent să judece litigiul și ca urmare a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova.

Totodată a constatat că între cele două Tribunale s-a ivit un conflict negativ de competență și în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. În argumentarea acestei sentințe Tribunalul București, a reținut faptul că, titular al drepturilor procesuale și al drepturilor deduse judecății sunt membrii de sindicat reprezentați și nu organizația sindicală care acționează în numele lor, drepturile invocate fiind ale membrilor de sindicat, și nu ale organizației sindicale. Totodată s-a reținut că în dispozițiilor art. 284 alin. (2) din C. muncii., competența de soluționare a cauzei îi revine Tribunalului Prahova ca instanță în a cărei rază teritorială își au domiciliul reclamanții care sunt în realitate membrii de sindicat și care domiciliază în județul Prahova.

Asupra conflictului negativ de competență de fața Înalta Curte constată: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Tribunalul Prahova și Tribunalul București s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între înstanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Analizând conflictul de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența Tribunalului București în soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed: În condițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii proprii sau aleși (alin. (1)). În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

Acțiunea nu va putea fi introdusa sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată (alin. (2)). Drept urmare, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant al membrilor săi. Întrucât în litigiul de față reclamantul are sediul în Bucuresti, în respectarea cerințelor art. 284 alin. (2) din C. muncii., în mod corect Tribunalul Prahova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 iunie 2013.