ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2014

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie

2012 la Tribunalul Prahova, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I.F.,

cu sediul în București, având ca Sucursala Teritorială Argeș-Buzău, Ploiești, pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i achite compensația

echivalentă a șapte salarii de bază conform art. 12 alin. (3) din contractul colectiv

de muncă la nivel de A.N.I.F. pentru perioada 2009-2010, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova a declinat

competența în favoarea Tribunalului București reținând că A.N.I.F., cu filiale județene,

inclusiv în județul Prahova, are sediul în București și este singura cu personalitate

juridică, fiind incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ.

Tribunalul București a

declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova reținând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 284 C. muncii, care stabilesc instanța competentă de la domiciliul

reclamantului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență

ivit între cele două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți

de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele

ce succed;

Din termenii imperativi

ai art. 284 alin. (2) C. muncii, rezultă că, în domeniul conflictelor de muncă,

competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei

circumscripție teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după

caz, sediul.

Prin urmare textul, prin

termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit în cazul conflictelor

de muncă, un caz de competență exclusivă, astfel că părțile nu au posibilitatea

de a stabili competența altei instanțe.

Or, în cauză, așa cum

rezultă din lucrările dosarului, domiciliul reclamantului este în P., județul Prahova,

motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova.

Astfel, în temeiul

art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2014.