ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 noiembrie 2011 sub nr. 10359/105/2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul F.M., pentru a fi obligat la restituirea sumei de 2824 RON actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, ca urmare a modificării Sentinței civile nr. 1535/2008 a Tribunalului Prahova, ce constituia titlul pârâtului. Prin Sentința civilă nr. 3845 din 28 mai 2012, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în cauză este vorba despre un conflict de muncă întemeiat pe dispozițiile art. 256 alin. (1) C. muncii, astfel încât competența de soluționare este determinată de art. 269 alin. (2) din același act normativ, care stabilește că este competentă instanța de la domiciliul/sediul reclamantului.

Cum reclamanta SC O.P. SA are sediul în București, se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului București. Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat Sentința civilă nr. 629 din 21 ianuarie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Prahova și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., în situația în care instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Ploiești, nu a dispus asupra restabilirii situației anterioare, cel îndreptățit o va putea cere pe cale principală instanței judecătorești competente potrivit legii, iar aceasta este instanța competentă cu soluționarea litigiului în primă instanță, adică Tribunalul Prahova, care a și pronunțat sentința civilă ce a constituit titlu executoriu în cauză. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În speța dedusă judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care reclamanta SC O.P.

SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 404 alin. (3) C. proc. civ. Instituția întoarcerii executării este reglementată în Codul de procedură civilă, cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I în "Dispoziții generale", secțiunea a VI-a "întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei. Este de observat că, prin art. 379 1 C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că "în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept.

Dispozițiile art. 404 -404 sunt aplicabile". În consecință, din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație "simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința contestației la executare. Că este așa rezultă chiar din dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ.: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia". Or, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acțiuni în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu. În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251 din 13 aprilie 2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc.

civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330 alin. (4) C. proc. civ. În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Se reține că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării ulterioare a titlului executoriu.

Reiese, deci, că în cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța competentă a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Ploiești. Astfel, deși Judecătoria Ploiești nu face parte dintre instanțele aflate în conflict în cauza pendinte; față de obligativitatea deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, mai sus menționată, dosarul va fi trimis „administrativ" Judecătoriei Ploiești, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG