ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 noiembrie 2011 sub nr.

10359/105/2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul F.M.,

pentru a fi obligat la restituirea sumei de 2824 RON actualizată cu indicele de

inflație la data plății efective, ca urmare a modificării Sentinței civile nr.

1535/2008 a Tribunalului Prahova, ce constituia titlul pârâtului.

Prin Sentința civilă

nr. 3845 din 28 mai 2012, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în cauză este vorba despre

un conflict de muncă întemeiat pe dispozițiile art. 256 alin. (1) C. muncii,

astfel încât competența de soluționare este determinată de art. 269 alin. (2)

din același act normativ, care stabilește că este competentă instanța de la

domiciliul/sediul reclamantului. Cum reclamanta SC O.P. SA are sediul în

București, se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a pronunțat Sentința civilă nr. 629 din 21 ianuarie 2013,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Prahova și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că în conformitate cu prevederile

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., în situația în care instanța de

recurs, respectiv Curtea de Apel Ploiești, nu a dispus asupra restabilirii

situației anterioare, cel îndreptățit o va putea cere pe cale principală

instanței judecătorești competente potrivit legii, iar aceasta este instanța

competentă cu soluționarea litigiului în primă instanță, adică Tribunalul

Prahova, care a și pronunțat sentința civilă ce a constituit titlu executoriu

în cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art.

20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speța dedusă

judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și,

în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care

reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de

aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența

unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art.

404 alin. (3) C. proc. civ.

Instituția întoarcerii

executării este reglementată în Codul de procedură civilă, cartea a V-a

"Despre executarea silită", cap. I în "Dispoziții

generale", secțiunea a VI-a "întoarcerea executării", ce

constituie, deci, sediul materiei.

Este de observat că,

prin art. 379

1

C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că

"în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de

executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile

art. 404 -404 sunt aplicabile".

În consecință, din

însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea

părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără

echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce

reprezintă de fapt o situație "simetric inversă executării

săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința

contestației la executare.

Că este așa rezultă

chiar din dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.: "În

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea

situației anterioare acesteia".

Or, întoarcerea

executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul

cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în

prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de

acțiuni în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu.

În acest context,

Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă

Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251

din 13 aprilie 2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească,

competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării

silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare,

respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe

conform dispozițiilor art. 330 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește

stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după

regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit

prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora

instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se reține că

întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens

invers, prin restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare

a desființării ulterioare a titlului executoriu.

Reiese, deci, că în

cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare,

astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

instanța competentă a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția

căreia își are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Ploiești.

Astfel, deși

Judecătoria Ploiești nu face parte dintre instanțele aflate în conflict în

cauza pendinte; față de obligativitatea deciziei pronunțate în recurs în

interesul legii, mai sus menționată, dosarul va fi trimis „administrativ"

Judecătoriei Ploiești, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG