ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Recurentul Inspectoratul Școlar

județean Harghita a chemat în judecată pe P.F., solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea Hotărârii nr. 48 din 19

octombrie 2000 a Colegiului Central de Disciplină de pe lângă Ministerul

Educației și Cercetării ,prin care acesta a fost reîncadrat pe postul de

profesor la Liceul Tamasi Aron din Odorheiul Secuiesc, de unde i s-a desfăcut

contractul de muncă pentru agresarea fizică a directorului în timpul și în

legătură cu exercitarea serviciului.

În motivarea contestației s-a arătat

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, că este contrară

principiilor etice și profesionale cuprinse în Statutul personalului didactic

aprobat prin Legea nr. 128/1997, că nu a ținut cont de faptul că între timp P.F.

a susținut și a obținut prin concurs un post definitiv de profesor de biologie

la Școala Generală nr. 3 Jokai Mor din Subcetate-Zetea și la satul Izvoare din

comuna Zetea, post pe care sus-numitul l-a și ocupat începând cu data de 1

septembrie 2000, ca titular.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 2371 din 15 iunie 2001 și prin

încheierea din 26 iunie 2001, a stabilit competența de soluționare a cererii

formulate de Inspectoratul Școlar Județean Harghita împotriva hotărârii

Colegiului Central de Disciplină de pe lângă Ministerul Educației și Cercetării

la Curtea de Apel Târgu Mureș care, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ.,

judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

La rândul său, Curtea de Apel Târgu

Mureș, prin sentința nr. 78 din 30 aprilie 2002, a respins ca nefondată cererea

formulată de Inspectoratul Școlar Județean Harghita, menținând ca temeinică și

legală Hotărârea nr. 48 din 19 octombrie 2000 a Colegiului Central de

Disciplină din cadrul Ministerului Educației Naționale.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că obținerea de către persoana sancționată a altui post de

profesor sau scoaterea la concurs a postului în condițiile în care la data de

19 octombrie 2000 prin decizie definitivă și executorie s-a dispus,

desființarea deciziei atacate și reintegrarea, nu este de natură să lase

nesancționată nerespectarea unor norme imperative care reglementează procedura

desfacerii disciplinare a contractului de muncă cuprinse atât în Legea nr.

128/1997, cât și în Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Inspectoratul Școlar

Județean Harghita care a susținut că:

- cercetarea reală a faptei s-a

făcut în două faze la care, însă, intimatul P.F. nu a participat, lucru ce se

poate dovedi cu actele depuse la dosar;

- prin sentința atacată se arată că

au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997,

deoarece propunerile de sancționare se fac de către directori sau 1/3 din

numărul total al membrilor Consiliului de Administrație sau a Consiliului

Profesoral și nu de către Comisia de Cercetare, afirmație ce nu corespunde

realității dacă se au în vedere dispozițiile art. 117 alin. (1) teza finală

potrivit cărora, același drept îl au și organele ierarhic superioare;

- prin sentința civilă nr. 78 din 30

aprilie 2000 pag.3 alin. (4) se afirmă că nu s-au respectat prevederile art.

119 pct. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,

afirmație ce nu poate fi acceptată, deoarece la art. 119 pct. 3 lit. d)

Statutul prevede dreptul Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar

Județean de aprobare a numirii Comisiei de Cercetare și pentru conducerile

unităților direct subordonate;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

tardivității introducerii contestației la Colegiul Central de Disciplină,

precum și a tardivității Hotărârii nr. 48 din 19 octombrie 2000, pronunțată cu

încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 122 alin. (4) din Legea nr.

128/1997.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin decizia nr. 14 din 24

februarie 2000 Inspectoratul Școlar Județean Harghita a dispus desfacerea

contractului de muncă a profesorului P.F. în baza art. 116 pct. f din Legea nr.

128/1997, urmare a abaterilor disciplinare sesizate la data de 27 ianuarie 2000

și consemnate în procesul-verbal nr. 642 din 9 februarie 2000 a Comisiei de

Cercetare, constituită conform art. 119 alin. (2) și (3) din Legea nr. 128/1997.

Prin decizia nr. 48 din 19 octombrie

2000, Colegiul Central de Disciplină de pe lângă Ministerul Educației Naționale

a admis contestația formulată de petentul P.F., a desființat decizia de

desfacere a contractului de muncă și a dispus reintegrarea acestuia și plata

drepturilor salariale, reținându-se că, în speță, au fost încălcate

dispozițiile art. 134 alin. (1) C. muncii, precum și cele ale art. 119 alin.

(3) lit. a) și c) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic.

Într-adevăr, potrivit art. 134 C.

muncii „în toate cazurile desfacerea contractului de muncă se face printr-o

dispoziție scrisă a conducerii unității cu arătarea motivelor care au

determinat măsura desfacerii contractului și a temeiului legal”.

În cauză, însă, s-a dispus

desfacerea disciplinară a contractului de muncă a numitului P.F. în temeiul

art. 16 lit. f) din Legea nr. 128/1997, fără a motiva în fapt și în drept

abaterea disciplinară care a condus la aplicarea acestei sancțiuni, fapt ce

atrage după sine nulitatea măsurii dispuse.

Pe de altă parte, contrar

prevederilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 potrivit cărora

„comisiile de cercetare pentru învățământul preuniversitar sunt numite de

consiliul profesoral al unității respective”, în cauză aceasta a fost

constituită prin Dispoziția Inspectoratului Școlar General al județului

Harghita și, deși nu s-a făcut o reală cercetare prealabilă în sensul art. 120

din sus-menționatul act normativ, a încălcat și prevederile art. 117 alin. (1)

din Legea nr. 128/1997, întrucât decizia de sancționare s-a emis „văzând

propunerea de sancționare cuprinsă în hotărârea Comisiei de Cercetări”.

În fine, așa cum corect a reținut și

instanța de fond, nerespectarea unor norme imperative care reglementează

procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, nu poate rămâne

nesancționată prin aceea că persoana sancționată a obținut între timp un alt

post, iar postul acesteia s-a scos la concurs, cu atât mai mult, cu cât la data

de 19 octombrie 2000, prin decizie definitivă și executorie, s-a dispus

desființarea deciziei atacate și pe cale de consecință, reintegrarea numitului

P.F. pe postul de profesor la Liceul Tamasi Aron din Odorheiul Secuiesc.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatând

existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Inspectoratul Școlar

Județean Harghita urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Inspectoratul Școlar Județean Harghita împotriva sentinței civile nr. 78 din 30

aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 martie 2003.