ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC B.T. SRL București a chemat în
judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,
solicitând să se dispună obligarea acestei autorități publice:
- să-i pună la dispoziție date de
interes public general, privind un export de mobilă pe credit și negarantat la
plată pe piața Rusiei, ca urmare a finalizării cercetărilor penale și clasării
dosarului penal nr. 81/P/1997;
- să intervină, în contextul
declanșatei lupte anticorupție, pentru a preveni mușamalizarea unuia dintre
cele mai grave cazuri de corupție din perioada postdecembristă, soldat cu un
prejudiciu la bugetul statului, de 2.377.160 dolari SUA.
Ulterior, reclamanta și-a precizat
acțiunea, în sensul că a cerut obligarea pârâtului să confirme primirea
respectivei cereri.
În motivarea acțiunii, ea a arătat
că prin refuzul de confirmare a primirii cererii, Parchetul îi nesocotește un
drept prevăzut și apărat de Constituția României.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 360 din 4 aprilie 2002, a
respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a făcut dovada
unui drept recunoscut de lege, care să fi fost vătămat de organele Ministerului
Public.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamanta, SC B.T. SRL București.
Recurenta a susținut că în mod
eronat prima instanță a respins acțiunea, deoarece în calitate de parte în
procesul penal finalizat printr-o ordonanță de neîncepere a urmării penale
împotriva mai multor directori generali ai societăților comerciale învinuite,
este îndreptățită să solicite și să obțină informațiile cerute.
Critica este nentemeiată.
Din expunerea rezumativă a
lucrărilor dosarului rezultă că soluția adoptată de procuror, în dosarul penal
nr. 81/P/1997 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Jusitiție, îi este
cunoscută societății comerciale reclamante.
Având calitatea de parte în procesul
respectiv, ea putea exercita, în condițiile legii, căile de atac, în ipoteza în
care considera că soluția de neîncepere a urmării penale o prejudiciază.
Neprocedând în modul arătat și
invocând doar caracterul de informații publice a datelor suplimentare cerute
pârâtului, reclamanta nu se poate prevala de existența vreunui drept subiectiv
legitim, încălcat prin lipsa răspunsului oficial.
Reținând, deci, că în cauză, nu sunt
îndeplinite cerințele de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ,
prevăzute de art. 1din Legea nr. 29/1990, curtea de apel a pronunțat o sentință
legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
B.T. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 360 din 4 aprilie 2002 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 ianuarie 2003.