ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.828 R din 23.05.2001 a Tribunalului București – Secția a IV a civilă și a sentinței civile nr.16796 din 2.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal au lipsit părțile: intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata-petentă S.C. “R.T.”SRL București. Procedura completă. Curtea luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului. Reprezentanta Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 28 ianuarie 2000, S.C.

„R.T.” SRL a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.202 din 14 decembrie 1999 emis de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, prin care a fost sancționată contravențial cu amendă în cuantum de 225.552.230 lei, ca urmare a nerepatrierii sumei în valută aferentă exportului realizat. În motivarea plângerii, petenta a arătat că nerespectarea termenelor legale pentru repatrierea în valută a exportului efectuat în data de 5 martie 1999 nu-i poate fi imputată deoarece beneficiarul exportului nu a făcut plata la termenul stabilit prin contracte. Prin sentința civilă nr.16976 din 2 octombrie 2000, Judecătoria Sector 1 București, a admis în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat în data de 23 noiembrie 1999 de Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.C.F.S.

București a modificat în parte procesul verbal în sensul că în locul amenzii de 225.552.230 lei, contravenientul a fost sancționat cu o amendă contravențională de 191.719.395 lei menținându-se celelalte dispoziții ale procesului verbal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere termenul de 90 de zile prevăzut de art.IV pct.3 și 7 din O.G.nr.18/1994 și cuantumul procentual diferențiat al amenzii prevăzut. Soluția a fost menținută prin decizia nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului București, secția IV-a civilă, urmare respingerii recursului declarat de D.G.F.P.C.F.S. București. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul prevederilor art.330 pct.2 C. proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține în esență, în dezvoltarea motivelor recursului în anulare, că prin Instrucțiunile de aplicare a O.G. nr.18/1994, pct.4 s-au stabilit termenele limită de repatriere a valutei în funcție de data trecerii frontierei române și de zona geografică a partenerului extern. În cauză, cum marfa a trecut frontiera română la data de 5 martie 1999 iar exportul s-a realizat în Europa, respectiv Germania, termenul de încasare a valutei este de 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, data limită pentru repatrierea valutei fiind 4 mai 1999. Recursul în anulare este fondat.

Prin procesul verbal de constatare nr.202 întocmit la 23 noiembrie 1999, de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 225.552.230 lei, pentru fapta prevăzută de art.4 pct.7 din O.G.nr.18/1994 aprobată prin Legea nr.12/1995, constând în aceea că, la data controlului suma de 24.012 DEM nu a fost repatriată, termenul de încasare a contravalorii declarației de încasare valutară nr.003866/5.03.1999 fiind de 60 zile de la livrare, respectiv 4.05.1999.

În adevăr, în cazul operațiunilor de export de mărfuri cu încasarea la vedere, termenele limită de repatriere a valutei, în funcție de zona geografică a partenerului extern, sunt reglementate de Instrucțiunile de aplicare a O. G. nr.18/1994, conform pct.4, acestea fiind, pentru zona Europa și Orientul Mijlociu 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai tîrziu de 60 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, atestată documentar, pentru celelalte zone, 5 zile de la data declarată în DIV, dar nu mai târziu de 90 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, atestată documentar.

Or, în cauză, marfa a trecut frontiera română la data de 5 martie 1999, conform declarației vamale de export nr.342/5 martie 1999 (fila 8 dosar fond) iar exportul s-a realizat în Europa, respectiv în Germania, termenul de încasare a valutei fiind deci de 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai târziu de 60 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române. De altfel, chiar petenta a stabilit în declarația de încasare valutară - D.I.V. - nr.003861/5.03.1999 (fila 7 dosar fond) termenul de 60 zile de la livrare pentru încasarea valutei aferentă operațiunii de export. Rezultă deci că, în speță, agentului economic îi revenea obligația de a încasa valuta în termenul de 60 zile prevăzut în D.I.V.

cât și în pct.7 din Instrucțiunile nr.1/15086/1995, astfel încât, data limită pentru repatrierea valutei, de 4 mai 1999, în raport de care s-a stabilit și cuantumul amenzii aplicate, a fost avută în vedere în mod corect de organul de control. Așa fiind, recursul în anulare urmează a fi admis, și, pe fond, a se respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă. Modifică decizia menționată în sensul că admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.16796 din 2.10.2000 a Judecătoriei Sector 1 București, pe care o modifică în tot și respinge plângerea formulată de petenta S.C. “R.T.”SRL împotriva procesului verbal nr.12245 din 23.11.1999. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.