ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.828 R din 23.05.2001

a Tribunalului București – Secția a IV a civilă și a sentinței civile nr.16796

din 2.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul

nominal au lipsit părțile: intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București și intimata-petentă S.C. “R.T.”SRL București.

Procedura

completă.

Curtea luând

act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea

recursului.

Reprezentanta

Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea

acestuia.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la 28 ianuarie 2000, S.C. „R.T.” SRL a solicitat anularea

procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.202 din 14

decembrie 1999 emis de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat, prin care a fost sancționată

contravențial cu amendă în cuantum de 225.552.230 lei, ca urmare a

nerepatrierii sumei în valută aferentă exportului realizat.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că nerespectarea termenelor legale pentru

repatrierea în valută a exportului efectuat în data de 5 martie 1999 nu-i poate

fi imputată deoarece beneficiarul exportului nu a făcut plata la termenul

stabilit prin contracte.

Prin sentința

civilă nr.16976 din 2 octombrie 2000, Judecătoria Sector 1 București, a admis

în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor încheiat în data de 23 noiembrie 1999 de

Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.C.F.S. București a modificat în parte procesul

verbal în sensul că în locul amenzii de 225.552.230 lei, contravenientul a fost

sancționat cu o amendă contravențională de 191.719.395 lei menținându-se

celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a avut în vedere termenul de 90 de zile prevăzut de art.IV

pct.3 și 7 din O.G.nr.18/1994 și cuantumul procentual diferențiat al amenzii

prevăzut.

Soluția a fost

menținută prin decizia nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului București, secția

IV-a civilă, urmare respingerii recursului declarat de D.G.F.P.C.F.S.

București.

Împotriva

acestei hotărâri, în temeiul prevederilor art.330 pct.2 C. proc.civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile atacate au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

Se susține în

esență, în dezvoltarea motivelor recursului în anulare, că prin Instrucțiunile

de aplicare a O.G. nr.18/1994, pct.4 s-au stabilit termenele limită de

repatriere a valutei în funcție de data trecerii frontierei române și de zona

geografică a partenerului extern. În cauză, cum marfa a trecut frontiera română

la data de 5 martie 1999 iar exportul s-a realizat în Europa, respectiv Germania,

termenul de încasare a valutei este de 5 zile de la data declarată în D.I.V.,

dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data trecerii frontierei

române, data limită pentru repatrierea valutei fiind 4 mai 1999.

Recursul în

anulare este fondat.

Prin procesul

verbal de constatare nr.202 întocmit la 23 noiembrie 1999, de intimată, petenta

a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 225.552.230 lei,

pentru fapta prevăzută de art.4 pct.7 din O.G.nr.18/1994 aprobată prin Legea nr.12/1995,

constând în aceea că, la data controlului suma de 24.012 DEM  nu a fost

repatriată, termenul de încasare a contravalorii declarației de încasare

valutară nr.003866/5.03.1999 fiind de 60 zile de la livrare, respectiv

4.05.1999.

În adevăr, în

cazul operațiunilor de export de mărfuri cu încasarea la vedere, termenele

limită de repatriere a valutei, în funcție de zona geografică a partenerului

extern, sunt reglementate de Instrucțiunile de aplicare a O. G. nr.18/1994,

conform pct.4, acestea fiind, pentru zona Europa și Orientul Mijlociu 5 zile de

la data declarată în D.I.V., dar nu mai tîrziu de 60 zile calendaristice de la

data trecerii frontierei române, atestată documentar, pentru celelalte zone, 5

zile de la data declarată în DIV, dar nu mai târziu de 90 zile calendaristice

de la data trecerii frontierei române, atestată documentar.

Or, în cauză,

marfa a trecut frontiera română la data de 5 martie 1999, conform declarației

vamale de export nr.342/5 martie 1999 (fila 8 dosar fond) iar exportul s-a

realizat în Europa, respectiv în Germania, termenul de încasare a valutei fiind

deci de 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai târziu de 60 zile

calendaristice de la data trecerii frontierei române.

De altfel,

chiar petenta a stabilit în declarația de încasare valutară - D.I.V. -

nr.003861/5.03.1999 (fila 7 dosar fond) termenul de 60 zile de la livrare

pentru încasarea valutei aferentă operațiunii de export.

Rezultă deci

că, în speță, agentului economic îi revenea obligația de a încasa valuta în

termenul de 60 zile prevăzut în D.I.V. cât și în pct.7 din Instrucțiunile

nr.1/15086/1995, astfel încât, data limită pentru repatrierea valutei, de 4 mai

1999, în raport de care s-a stabilit și cuantumul amenzii aplicate, a fost

avută în vedere în mod corect de organul de control.

Așa fiind,

recursul în anulare urmează a fi admis, și, pe fond, a se respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului București – secția a

IV-a civilă.

Modifică

decizia menționată în sensul că admite recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.16796

din 2.10.2000 a Judecătoriei Sector 1 București, pe care o modifică în tot și

respinge plângerea formulată de petenta S.C. “R.T.”SRL împotriva procesului

verbal nr.12245 din 23.11.1999.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 martie 2003.