ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 297/2003

HOTĂRÂRE
28.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 297/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC B.T. SRL, prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând

obligarea acestei pârâte să îi răspundă la memoriul din 11 februarie 2002,

înregistrat sub nr. 462.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

pretins că în calitate de comisionar a efectuat operațiuni de export de mobilă

la o firmă din Moscova și a solicitat pârâtei să i se comunice rezultatul

cercetării penale, finalizarea acestei activități, dar nu a primit răspuns,

fiind încălcat liberul acces la date de interes public general.

Curtea de Apel Bucureșt, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 456 din 24 aprilie 2002, a respins

acțiunea, reținând că reclamantul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale,

recunoscute de lege, nu precizează actul și dreptul ce pretinde a fi încălcat.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a formulat recurs, criticând soluția ca fiind nelegală și

netemeinică, motivând recursul, în sensul că a dovedit trimiterea cererii sale

la pârâtă, iar dreptul său vătămat pretinde că rezultă din art. 21 și 48 din

Constituție, conform cărora liberul acces la justiție este acordat tuturor persoanelor,

pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.

Examinând recursul în raport cu art.

304 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat.

Din examinarea cererii ce se

pretinde că a fost trimisă pârâtei, rezultă că reclamanta are cunoștință că

dosarul este finalizat, cunoaște și soluția Parchetului, dar solicită din

partea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să i se comunice date

ce țin de derularea contractelor comerciale, respectarea acestora, modul în

care se derulează acestea.

În conformitate cu prevederile art.

1 din Legea nr. 29/1990, – Legea contenciosului administrativ, nici o persoană

fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute

de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei

autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept

recunoscut de lege, se poate adresa instanței competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce a suferit.

Rezultă, deci, că promovarea unei

acțiuni în contencios administrativ, este condiționată de vătămarea unui drept

recunoscut de lege, în favoarea persoanei ce se adresează instanței. Mai

rezultă, însă, că nu este suficientă existența unui interes legitim sau a unei

simple vocații, fiind absolut necesară dovedirea încălcării de către

autoritatea administrativă, a unui drept subiectiv recunoscut de lege în

favoarea reclamantului.

În speță, nu este dovedită vătămarea

unui drept, deci nu se poate susține încălcarea unui drept subiectiv recunoscut

de lege în favoarea reclamantei.

Reclamanta-recurentă, nemulțumită de

soluția dată la plângerea penală, avea calea prevăzută de art. 278 C. proc.

pen., cu referire la art. 21 din Constituția României și la Decizia nr. 486 din

1997, pronunțată de Curtea Constituțională.

Cum recurenta-reclamantă nu a

procedat astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, având în

vedere, și dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora

nu pot fi atacate în justiție conform contenciosului-administrativ, actele

administrative, pentru a căror desființare sau modificare este prevăzută prin

lege specială, o altă procedură judiciară.

Pentru considerentele expuse, Curtea

constată recursul declarat ca fiind nefondat și urmează a-l respinge în acest

sens.

Respinge recursul declarat de SC

B.T. SRL, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 456 din 24

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.M., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parc
ÎCCJ 2003-02-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 788/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.L. împotriva sentinței civile nr.269 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit atât recurentul reclamant S.L. precum
ÎCCJ 2003-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2002, reclamantul I.V.A. a solicitat să se constate refuzul nejustificat al Procurorului General al României de
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2003
i comunice fotocopia actului oficial remis presei în 6.11.2001. Cum nu a primit răspuns a revenit cu o nouă cerere, sub nr.64761/18.12.2001, dar nu a primit relațiile cerute în termenul legal de 30 de zile. Tribunalul București-Secția a V-a
ÎCCJ 2009-03-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2009
. 554/2004, instanța de fond a motivat că nemulțumirea reclamantului față de soluția dată în cadrul cercetării prealabile nu reprezintă o încălcare a liberului acces la justiție, deoarece în condițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., s
Sursă