ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. B.T. SRL București a chemat în

judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, solicitând obligarea acesteia de a-i răspunde la

memoriile nr. 199 din 24 ianuarie 2002; 212/26 ianuarie 2002 și 218 din 28

ianuarie 2002 transmise prin Ministerul Justiției care privesc un prejudiciu

cert la bugetul de stat de 2.377.160 dolari, respectiv modul în care s-a dispus

recuperarea la bugetul de stat a sumei de 2.377.160 de dolari.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în

dosarul penal nr. 81/P/1997 s-au finalizat cercetările, dosarul fiind clasat

iar prin expertizele contabile dispuse s-a stabilit prejudiciu susmenționat (2.377.160

dolari) din care o parte o reprezintă adaosul comercial al firmei fără

încasarea căruia aceasta nu poate achita taxele legale către stat. A mai arătat

că relațiile solicitate vizau nu răspunderea penală a celor cercetați ci modul

în care s-a dispus recuperarea și repatrierea în România a sumei de 2.377.160

dolari prejudiciu cert.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința nr. 352 din 3 aprilie 2002 a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție. Totodată a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a

reținut că în raport de art. 21 și art. 48 alin. (2) din Constituție excepția

inadmisibilității acțiunii urmează a fi respinsă.

Pe fond a reținut că acțiunea este neîntemeiată

deoarece relațiile solicitate sunt de competența organelor de urmărire penală

nefiind incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală

și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.C. B.T. SRL, susținând în esență

că :

- instanța de fond a confundat solicitarea sa cu

o plângere față de o soluție dată într-un dosar penal.

- pârâtul ca instituție fundamentală a statului

chiar dacă nu este organ al administrației de stat locale sau centrale nu poate

deține datele de interes public general din arhiva sa, comunicarea acestor date

însemnând doar o simplă verificarea administrativă în aceste evidențe și

răspuns .

- s-a adresat instanței de fond după ce a

epuizat și căile prevăzute de Codul de procedură penală situație în care nu se

mai poate vorbi de o solicitare directă a sa și de o dispoziție directă primită

de pârât din partea Ministerului Justiției.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță

reclamanta S.C. B.T. SRL București a chemat în judecată Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia

de a-i răspunde la memoriile nr. 199 din 24 ianuarie 2002; nr. 215 din 26

ianuarie 2002 și 218 din 28 ianuarie 2002, transmise pârâtului prin intermediul

Ministerului Justiției și care privesc un prejudiciu cert la bugetul de stat în

cuantum de 2.377.160 dolari.

Așadar relațiile solicitate privesc dosarul penal

nr. 81/P/1997 și așa cum corect a reținut și instanța de fond, sunt de

competența organelor de urmărire penală, organe care își desfășoară activitatea

după o procedură specială (art. 228-243 C. proc. pen.).

În consecință nefiind în prezența unor raporturi

și acte de drept administrativ, în speță, nu sunt incidente dispozițiile legii

privind contenciosul administrativ, așa încât instanța de fond pronunțând o

hotărâre temeinică și legală recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. B.T. SRL

București împotriva sentinței civile nr. 352 din 3 aprilie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 aprilie 2003.