ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2003

La

data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Regia

Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța, Consiliul Local

Constanța,  Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr.218/C din 10

iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția Civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 19 martie 2003, iar pronunțarea a

fost amânată succesiv, la 27 martie și apoi la 10 aprilie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Ț.I.a

chemat în judecată Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local al

Municipiului Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P.S. Constanța și Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și

Privat” Constanța pentru a fi obligați  să-i lase în deplină proprietate și

posesie imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.42 (fost Tache

Ionescu nr.46 și 56) compus din teren și construcții conform contractului de

vânzare din 5.IX.1907.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul în

litigiu a fost dobândit de bunicul său A.H.prin actul de vânzare din 5.IX.1907,

transcris la grefa Tribunalului Județean Constanța sub nr.1875/20.X.1907, iar

după decesul acestuia  în anul 1926, a devenit proprietar A.A., tatăl

reclamantei. Ulterior imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv.

Tribunalul

Constanța, secția civilă, prin sentința nr.29/16.01.2001, a admis acțiunea și a

obligat pârâții să lase reclamantei în  deplină proprietate și posesie imobilul

din Constanța, str.Sarmisegetuza nr.42, compus din teren în suprafață de 270,7

m.p. și construcție regim parter, cu vecinătățile specificate în dispozitiv.

Instanța

a reținut că reclamanta a probat cu acte de stare civilă că este nepoată de fiu

a proprietarului  inițial A.H.și că la decesul acestuia fiul său și tatăl

reclamantei – A.A.– prin devoluțiune succesorală legală a moștenit averea

autorului A.H..

De

asemenea, a stabilit că dreptului de proprietate dobândit de reclamantă de la

autorul A.H., pârâții nu i-au opus nici un titlu de proprietate care să

justifice posesia legitimă a statului.

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr.218/10.07.2001 a respins ca

nefondate apelurile declarate de Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public

și Privat” Constanța, Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar împotriva sentinței civile nr.29/16.01.2001 a

Tribunalului Constanța.

În

considerentele deciziei instanța de apel  a menționat că reclamanta a probat

calitatea procesuală activă întrucât a demonstrat cu actele de stare civilă că

este fiica lui A.A.și nepoata proprietarului inițial A.H.. Tatăl reclamantei A.

A., a acceptat tacit succesiunea autorului său întrucât a făcut acte de

administrare a imobilului conform contractului de închiriere din 1948; mai

mult, reclamanta a depus și certificatul de moștenitor nr.1635/1981 de pe urma

lui A.A.decedat la 15.04.1977.

S-a mai stabilit că prin apariția Legii nr.10/2001 acțiunea nu

devenea inadmisibilă cât timp fusese promovată la 23.V.2000 și era întemeiată

pe dispozițiile art.480 C.civ.

De

asemenea, s-a reținut că reclamanta a produs titlul de proprietate al autorilor

săi în timp ce pârâții au invocat decizia nr.1050/1962 emisă de fostul Comitet

executiv al Sfatului popular al orașului Constanța care însă nu constituia un

titlu de proprietate ci doar viza dreptul de administrare.

În

contra acestei decizii au declarat recurs pârâții Regia Autonomă „Exploatarea

Domeniului  Public și Privat” Constanța, Consiliul local al municipiului

Constanța prin Primar pentru considerentul că statul a  preluat cu titlu

imobilul în litigiu, respectiv  Decizia nr.1050/1062 emisă în baza Decretului

nr.111/1951 fosta proprietate  A.B.iar cei de ai doilea pentru motivul că

reclamanta nu a probat acceptarea în termenul de 6 luni prev. de art.700 C.

civ. a succesiunii tatălui ei A.A.și prin urmare nu avea legitimare procesuală

activă.

Recursurile

sunt fondate pentru considerentele ce urmează:

Din

dosar  a rezultat că prin actul de vânzare din 5.IX.1907 transcris la grefa

Tribunalului Județean Constanța sub nr.1875/20.X.1907 A.H.a cumpărat imobilul

situat în Constanța, str.Tache Ionescu nr.56, compus din  două corpuri de

clădiri cu toate dependințele și terenul aferent cu vecinătățile și demersurile

precizate în act (f.4 dosar nr.1985/2000).

Expertiza

tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în discuție ca fiind compus

din 270,7 m.p. teren și o construcție, corp principal pe regim parter formată

din 4 camere și hol în spatele căruia a existat un corp anexă structurat tot pe

regim parter și care în prezent este demolat (f.23 dos. nr.2985/2000) iar din

adresa nr.5987/28.XII.1995 emisă de Proiect S.A. Constanța rezulta că în

prezent imobilul revendicat figurează pe str.Sarmisegetuza nr.42 ( f.26

dos.734/C/2001). Acestui titlu de proprietate produs de reclamantă, pârâtele

i-au opus decizia nr.1050/30.X.1962 emisă în baza Decretului nr.111/1951, de

fostul Comitet  executiv al Sfatului popular al orașului  Constanța  pe  care

însă instanțele au înlăturat-o pe considerentul că menționata decizie viza în

exclusivitate transferul dreptului de administrare al respectivului imobil fără

însă a consfinți și dreptul de proprietate al statului.

În

recurs, recurenții pârâți au prezentat în  copie eliberată de Arhivele Statului

– filiala Constanța, sentința civilă nr.2840/31.07.1962 pronunțată de

Tribunalul popular al orașului Constanța în dosarul nr.5020/1962 prin care a

fost admisă acțiunea formulată de Comitetul executiv al sfatului popular al

orașului Constanța și s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului

compus din construcții și teren în suprafață de 200  m.p. situat în Constanța

str.Ilie Pintilie nr.42, având rolul 624. Preluarea imobilului s-a făcut în

baza art.1 lit.d din  Decretul nr.111/1951 ca fiind părăsit de titularul său,

respectiv  proprietarul A. B.

Recurenții

au pretins că respectivul înscris constituie titlul de proprietate al statului

pentru imobilul revendicat.

Cum

acest document nu a fost analizat de instanțe fiind depus pentru prima dată în

recurs, se impune rejudecarea pricinii pentru a fi discutat în contradictoriu

de către părți, ocazie cu care se va examina și dacă privește imobilul

revendicat, iar în caz afirmativ prin compararea lui cu titlul produs de

reclamanți, urmează  să se stabilească care dintre acestea este preferabil.

Referitor

la motivul de recurs vizând calitatea procesuală activă a reclamantei este de

menționat că prin acțiune  Ț.I.a susținut că imobilul revendicat a aparținut

bunicului ei A.H.de la care a fost moștenit de fiul acestuia A.A., iar apoi de

reclamantă în calitate de descendentă a lui A.A..

În

acest sens în cauză reclamanta a probat cu certificatul de moștenitor

nr.1635/11.XII.1981 emis de Notariatul de Stat al sectorului II București (f.28

dos. Nr.734/2001) că alături de mama sa A.A.are calitatea de succesoare

acceptantă în cotă de 3/4   a autorului ei A.A.decedat la 15.04.1997 diferența

de 1/4  revenind comoștenitoarei A.A.. În recurs, a depus și certificatul de

moștenitor din 23.I.1995 eliberat de Notariatul de Stat sector II București

potrivit căruia are calitatea de moștenitoare a mamei sale A.A. decedată la

12.09.1994.

Reclamanta

nu a probat însă că tatăl ei A.A.a acceptat moștenirea acutorului său

A.H.decedat la  16.07.1926 (f.3 dos. nr.2985/2000). Astfel împrejurarea că în

anul 1948 A.A.a închiriat imobilul în litigiu nu constituie o dovadă de

acceptare tacită a succesiunii tatălui său, întrucât pe de o parte, un atare

demers fiind un act de administrare a imobilului nu are semnificația unei

acceptări tacite, iar pe de altă parte se plasează mult peste termenul de 6

luni prevăzut de art.7 00 C.civ.pentru acceptarea moștenirii.

În

consecință pe acest aspect se impune completarea probatoriului.

Față

de cele ce preced recursurile urmează a fi admise, a casa hotărârile pronunțate

în cauză și în acord cu dispozițiile art.725 (2) C.proc.civ., a  trimite

dosarul Judecătoriei Constanța ca instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile

declarate de pârâții Regia Autonomă „Exploatarea  Domeniului Public și Privat”

Constanța și Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar

împotriva deciziei nr.218/10 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția

Civilă.

Casează decizia menționată

precum și sentința civilă nr.29 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța, Secția

Civilă și trimite cauza Judecătoriei Constanța, ca instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2003.