ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2003

La data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr.218/C din 10 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția Civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 19 martie 2003, iar pronunțarea a fost amânată succesiv, la 27 martie și apoi la 10 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Ț.I.a chemat în judecată Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local al Municipiului Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.S.

Constanța și Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.42 (fost Tache Ionescu nr.46 și 56) compus din teren și construcții conform contractului de vânzare din 5.IX.1907. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul în litigiu a fost dobândit de bunicul său A.H.prin actul de vânzare din 5.IX.1907, transcris la grefa Tribunalului Județean Constanța sub nr.1875/20.X.1907, iar după decesul acestuia în anul 1926, a devenit proprietar A.A., tatăl reclamantei. Ulterior imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr.29/16.01.2001, a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul din Constanța, str.Sarmisegetuza nr.42, compus din teren în suprafață de 270,7 m.p.

și construcție regim parter, cu vecinătățile specificate în dispozitiv. Instanța a reținut că reclamanta a probat cu acte de stare civilă că este nepoată de fiu a proprietarului inițial A.H.și că la decesul acestuia fiul său și tatăl reclamantei – A.A.– prin devoluțiune succesorală legală a moștenit averea autorului A.H.. De asemenea, a stabilit că dreptului de proprietate dobândit de reclamantă de la autorul A.H., pârâții nu i-au opus nici un titlu de proprietate care să justifice posesia legitimă a statului. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr.218/10.07.2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța, Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva sentinței civile nr.29/16.01.2001 a Tribunalului Constanța.

În considerentele deciziei instanța de apel a menționat că reclamanta a probat calitatea procesuală activă întrucât a demonstrat cu actele de stare civilă că este fiica lui A.A.și nepoata proprietarului inițial A.H.. Tatăl reclamantei A. A., a acceptat tacit succesiunea autorului său întrucât a făcut acte de administrare a imobilului conform contractului de închiriere din 1948; mai mult, reclamanta a depus și certificatul de moștenitor nr.1635/1981 de pe urma lui A.A.decedat la 15.04.1977. S-a mai stabilit că prin apariția Legii nr.10/2001 acțiunea nu devenea inadmisibilă cât timp fusese promovată la 23.V.2000 și era întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. De asemenea, s-a reținut că reclamanta a produs titlul de proprietate al autorilor săi în timp ce pârâții au invocat decizia nr.1050/1962 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al orașului Constanța care însă nu constituia un titlu de proprietate ci doar viza dreptul de administrare.

În contra acestei decizii au declarat recurs pârâții Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța, Consiliul local al municipiului Constanța prin Primar pentru considerentul că statul a preluat cu titlu imobilul în litigiu, respectiv Decizia nr.1050/1062 emisă în baza Decretului nr.111/1951 fosta proprietate A.B.iar cei de ai doilea pentru motivul că reclamanta nu a probat acceptarea în termenul de 6 luni prev. de art.700 C. civ. a succesiunii tatălui ei A.A.și prin urmare nu avea legitimare procesuală activă. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Din dosar a rezultat că prin actul de vânzare din 5.IX.1907 transcris la grefa Tribunalului Județean Constanța sub nr.1875/20.X.1907 A.H.a cumpărat imobilul situat în Constanța, str.Tache Ionescu nr.56, compus din două corpuri de clădiri cu toate dependințele și terenul aferent cu vecinătățile și demersurile precizate în act (f.4 dosar nr.1985/2000).

Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în discuție ca fiind compus din 270,7 m.p. teren și o construcție, corp principal pe regim parter formată din 4 camere și hol în spatele căruia a existat un corp anexă structurat tot pe regim parter și care în prezent este demolat (f.23 dos. nr.2985/2000) iar din adresa nr.5987/28.XII.1995 emisă de Proiect S.A. Constanța rezulta că în prezent imobilul revendicat figurează pe str.Sarmisegetuza nr.42 ( f.26 dos.734/C/2001). Acestui titlu de proprietate produs de reclamantă, pârâtele i-au opus decizia nr.1050/30.X.1962 emisă în baza Decretului nr.111/1951, de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al orașului Constanța pe care însă instanțele au înlăturat-o pe considerentul că menționata decizie viza în exclusivitate transferul dreptului de administrare al respectivului imobil fără însă a consfinți și dreptul de proprietate al statului.

În recurs, recurenții pârâți au prezentat în copie eliberată de Arhivele Statului – filiala Constanța, sentința civilă nr.2840/31.07.1962 pronunțată de Tribunalul popular al orașului Constanța în dosarul nr.5020/1962 prin care a fost admisă acțiunea formulată de Comitetul executiv al sfatului popular al orașului Constanța și s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 200 m.p. situat în Constanța str.Ilie Pintilie nr.42, având rolul 624. Preluarea imobilului s-a făcut în baza art.1 lit.d din Decretul nr.111/1951 ca fiind părăsit de titularul său, respectiv proprietarul A. B. Recurenții au pretins că respectivul înscris constituie titlul de proprietate al statului pentru imobilul revendicat.

Cum acest document nu a fost analizat de instanțe fiind depus pentru prima dată în recurs, se impune rejudecarea pricinii pentru a fi discutat în contradictoriu de către părți, ocazie cu care se va examina și dacă privește imobilul revendicat, iar în caz afirmativ prin compararea lui cu titlul produs de reclamanți, urmează să se stabilească care dintre acestea este preferabil. Referitor la motivul de recurs vizând calitatea procesuală activă a reclamantei este de menționat că prin acțiune Ț.I.a susținut că imobilul revendicat a aparținut bunicului ei A.H.de la care a fost moștenit de fiul acestuia A.A., iar apoi de reclamantă în calitate de descendentă a lui A.A.. În acest sens în cauză reclamanta a probat cu certificatul de moștenitor nr.1635/11.XII.1981 emis de Notariatul de Stat al sectorului II București (f.28 dos.

Nr.734/2001) că alături de mama sa A.A.are calitatea de succesoare acceptantă în cotă de 3/4 a autorului ei A.A.decedat la 15.04.1997 diferența de 1/4 revenind comoștenitoarei A.A.. În recurs, a depus și certificatul de moștenitor din 23.I.1995 eliberat de Notariatul de Stat sector II București potrivit căruia are calitatea de moștenitoare a mamei sale A.A. decedată la 12.09.1994. Reclamanta nu a probat însă că tatăl ei A.A.a acceptat moștenirea acutorului său A.H.decedat la 16.07.1926 (f.3 dos. nr.2985/2000). Astfel împrejurarea că în anul 1948 A.A.a închiriat imobilul în litigiu nu constituie o dovadă de acceptare tacită a succesiunii tatălui său, întrucât pe de o parte, un atare demers fiind un act de administrare a imobilului nu are semnificația unei acceptări tacite, iar pe de altă parte se plasează mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art.7 00 C.civ.pentru acceptarea moștenirii.

În consecință pe acest aspect se impune completarea probatoriului. Față de cele ce preced recursurile urmează a fi admise, a casa hotărârile pronunțate în cauză și în acord cu dispozițiile art.725 (2) C.proc.civ., a trimite dosarul Judecătoriei Constanța ca instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța și Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr.218/10 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția Civilă. Casează decizia menționată precum și sentința civilă nr.29 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța, Secția Civilă și trimite cauza Judecătoriei Constanța, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.