ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr.395/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002 a Curții

de Apel Oradea.

La apelul

nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii

Bihor, precum și intimatul reclamant H.B.

Procedura

completă.

S-a

referit că, recurenta pârâtă, în temeiul dispozițiilor art.242

Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.

C

U R T E A,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.395/CA/2002-P din 2 septembrie 2002  Curtea de

Apel Oradea a admis acțiunea formulată de  reclamantul H.B.  și

a anulat hotărârea nr.1898 din 29 mai  2002 adoptată de Comisia de

aplicare a Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Bihor,

care a fost obligată să-i recunoască reclamantului statutul de

beneficiar a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și

completată prin Legea nr.189/2000.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în

esență, că reclamantul, chiar dacă s-a născut ulterior

datei la care părinții  săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de

prevederile art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, ea dobândind

la naștere statutul părinților săi.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii

Bihor, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură

civilă și susținând, în esență, că instanța

de fond a interpretat și aplicat  greșit prevederile legale în

materie.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie

1943 în comuna Topa de Sus, județul Bihor, unde părinții se

refugiaseră din localitatea de  domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă

că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă

atât  persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or,

în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din  împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii

copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a suferit în mod direct

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei

sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu

această motivare, soluția Curții de apel este legală

și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Bihor împotriva sentinței nr.395/CA/2002 – P   a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.