ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimata  reclamantă  M.A. prin procuratorul M.I.

fără studii juridice, lipsind  Casa Județeană de Pensii Bihor.

Procedura

completă.

Procuratorul

intimatei reclamante a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.357/CA/2002-P pronunțată la 17 iunie 2002 în dosar nr.2419

/CA/2002-P Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A. și

a anulat Hotărârea nr.600 din 16 august 2002 emisă de pârâtă, care a fost

obligată să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a O.G.nr.105/1999,

aprobată și completată prin Legea nr.189/2000.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel  a reținut, în esență că,

reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră

strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de

prevederile art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999, ea dobândind la naștere statutul

părținților săi.

Impotriva

acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând

prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, susținând în

esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale

în materie.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 21 ianuarie 1942 în Comuna

Topolovățul Mare, județul Timiș, unde părinții se refugaseră din localitatea de

domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățen român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi copensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au resfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada  în care părinții lor s-au

refugiat s-au au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit  astfel toate condițiile nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or,

în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior  datei la

care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu,

a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa  ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi  au fost acordate

prin art.3 din O.G.nr105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor

din motive etnice,  trebuie să beneficieze de același drepturi compensatorii

copilul care născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Cu

această  motivare,  soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca

recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței

nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  18 februarie 2003.