ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva
sentinței nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal s-a prezentat intimata reclamantă M.A. prin procuratorul M.I.
fără studii juridice, lipsind Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura
completă.
Procuratorul
intimatei reclamante a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.357/CA/2002-P pronunțată la 17 iunie 2002 în dosar nr.2419
/CA/2002-P Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A. și
a anulat Hotărârea nr.600 din 16 august 2002 emisă de pârâtă, care a fost
obligată să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a O.G.nr.105/1999,
aprobată și completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru
a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență că,
reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră
strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de
prevederile art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999, ea dobândind la naștere statutul
părținților săi.
Impotriva
acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând
prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, susținând în
esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale
în materie.
Recursul
este nefondat.
Este
necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 21 ianuarie 1942 în Comuna
Topolovățul Mare, județul Timiș, unde părinții se refugaseră din localitatea de
domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit
prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000,
beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățen român, care în
perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6
situații enumerate.
Din
interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și
scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în
perioada arătată, din motive etnice.
Având
în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi copensatorii să se
bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele
persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie
înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod
nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod
indirect, prin consecințele care s-au resfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta
este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au
refugiat s-au au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice
și au suferit astfel toate condițiile nefavorabile ce au decurs din această
situație.
Or,
în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la
care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu,
a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit
familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că
legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au
fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive
etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate
prin art.3 din O.G.nr105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci,
dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului
supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor
din motive etnice, trebuie să beneficieze de același drepturi compensatorii
copilul care născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate
consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a
persecuțiilor etnice.
Cu
această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca
recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței
nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.