ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7129/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7129/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2
februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.I. împotriva pârâtei
Casa Județeană de Pensii Bihor și în consecință, a anulat hotărârea nr. 6763
din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i
recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de Apel Oradea a reținut, coroborând declarațiile autentice ale
numiților S.P. și S.M., cu extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, emis de
Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, că reclamanta s-a refugiat
împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a tatălui, în luna octombrie
1942, întorcându-se în localitatea de domiciliu, în luna aprilie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs,, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență,
că în raport cu împrejurarea că reclamanta s-a născut la data de 21 septembrie
1942, în localitatea de domiciliu, ulterior plecării în refugiu a tatălui
reclamantei, nu s-a făcut dovada plecării în refugiu a reclamantei.
Recursul este nefondat.
Din declarația autentificată a
numiților S.P. și S.M. și din extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, eliberat de
Ministerul de Interne - Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, rezultă
că reclamanta, care s-a născut la 21 septembrie 1942, în localitatea de
domiciliu, s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a
tatălui, în luna octombrie 1942, de unde a revenit în localitatea de domiciliu,
în luna aprilie 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl
constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite
de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din
motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care tatăl său a fost nevoit să
se refugieze din localitatea de domiciliu, refugiindu-se ulterior nașterii sale,
împreună cu mama sa, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii,
pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,
și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
Cu această motivare, soluția Curții
de Apel Oradea este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2
februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 septembrie 2004.