ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7129/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și în consecință, a anulat hotărârea nr. 6763 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut, coroborând declarațiile autentice ale numiților S.P.

și S.M., cu extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, emis de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, că reclamanta s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a tatălui, în luna octombrie 1942, întorcându-se în localitatea de domiciliu, în luna aprilie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență, că în raport cu împrejurarea că reclamanta s-a născut la data de 21 septembrie 1942, în localitatea de domiciliu, ulterior plecării în refugiu a tatălui reclamantei, nu s-a făcut dovada plecării în refugiu a reclamantei. Recursul este nefondat. Din declarația autentificată a numiților S.P. și S.M.

și din extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, eliberat de Ministerul de Interne - Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, rezultă că reclamanta, care s-a născut la 21 septembrie 1942, în localitatea de domiciliu, s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a tatălui, în luna octombrie 1942, de unde a revenit în localitatea de domiciliu, în luna aprilie 1945. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care tatăl său a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, refugiindu-se ulterior nașterii sale, împreună cu mama sa, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de Apel Oradea este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.