ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7404/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 noiembrie 2003, reclamanta T.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 7894

din 24 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 586/CA

din 15 decembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7894

din 24 octombrie 2003, emisă de pârâtă și în consecință, o obligă să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța a reținut

că reclamanta s-a născut la 2 august 1941, dată la care părinții săi erau

refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin

naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe, și în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs, s-a

arătat că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca

urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu,

în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează

pe toată durata strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul

născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut

ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării

pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor R.I. și T.V., cu

copia extras de la tabelul cu refugiații din orașul Turda, certificat nr. C/3.149

din 1 septembrie 2003 și copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de instanță, este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 586/CA - P din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.