ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7411/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 noiembrie 2003, reclamantul C.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 7821

din 8 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 584/CA

din 15 decembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7821

din 17 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la 6 aprilie 1943, dată la care părinții erau

refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin

naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe, și în

termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a

arătat că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a

situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate, așa cum în mod

expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu,

în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează

pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul

născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut

ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării

pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.D. și B.T.,

cu copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de instanță, este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 584 din 15 decembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.