ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7411/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2003, reclamantul C.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 7821 din 8 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 584/CA din 15 decembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7821 din 17 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 6 aprilie 1943, dată la care părinții erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe, și în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate, așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc. Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.D. și B.T., cu copia actului de naștere al reclamantei. Interpretarea dată de instanță, este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 584 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.