ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1977/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC U.A. SA Reghin a chemat-o

în judecată pe pârâta SC D.A. SA Reghin, pentru revendicare imobiliară,

respectiv, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să recunoască dreptul

de proprietate al reclamantei asupra depozitului de electronice, cât și a

grupului de repartizare nealimentar din Reghin și să retrocedeze cele două

obiective comerciale imobiliare, în deplină proprietate și posesie reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 571 din 20

aprilie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată,

reținând că pârâta este titularul dreptului de proprietate cu privire la

terenul aferent celor două imobile edificate, conform H.G. nr. 834/1991, iar faptul

că reclamantei i s-a tolerat posesia unei părți din imobilele pretinse, nu este

de natură a-i conferi și dreptul de proprietate.

Prin decizia nr. 765/A din 14

decembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței mai sus menționate.

În considerentele acestei decizii, instanța

de apel a reținut că intimata-pârâtă este proprietar tabular al imobilelor revendicate,

iar reclamanta, în revendicare, avea obligația să dovedească existența dreptului

de proprietate pe care îl pretinde, în conformitate cu art. 1169 C. civ.,

dovadă pe care apelanta-reclamantă nu a fost în măsură s-o producă.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta SC U.A. SA Reghin, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 6, 8 și 11 C. proc.

civ. și solicitând casarea acesteia și rejudecarea în fond a cauzei.

Astfel, recurenta-reclamantă, în ce privește

activul comercial, magazinul situat în Reghin, județul Mureș, susține că

instanța nu a luat în considerare că cele două societăți în litigiu au luat ființă

în temeiul Legii nr. 15/1990, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin și prin deciziile

nr. 424 și 425 din 31 octombrie 1990 ale Prefecturii județului Mureș, conform listelor

anexate, astfel încât magazinul și magazia acestuia nu au aparținut și nu au

făcut parte niciodată din patrimoniul SC D.A. SA, lucru recunoscut și de intimata-pârâtă.

Cu privire la imobilul, grup

repartizare nealimentar, situat în Reghin, județul Mureș, arată că instanța greșit

s-a limitat la a constata că „pârâtă este proprietarul tabular al imobilelor revendicate,

conform C.F. 12925/II/Reghin cota 1/1 construcție și teren” și a ignorat faptul

că pârâta-intimată a săvârșit un abuz, intabulând de la statul român ambele imobile

situate în Reghin.

Recursul nu este fondat.

Referitor la magazinul de

electronice din Reghin, din actele dosarului reiese că acesta, fiind proprietatea

statului, folosea, anterior anului 1995, pentru ambalaje o magazie ce se afla

în incinta magazinului, magazie, ce, ulterior, ca urmare a privatizării, a intrat

în proprietatea pârâtei, fiind intabulată în cartea funciară, împreună cu întreaga

unitate alimentară – magazinul alimentar din Reghin.

În ce privește grupul de repartizare

nealimentar, rezultă că, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin, în baza deciziilor

Prefecturii județului Mureș, imobilele au fost atribuite părții litigante, reclamanta

efectuând operațiunea intabulării grupului de repartizare din Reghin.

Mai este de precizat că simpla

posesie a spațiilor comerciale în litigiu de către pârâtă, pentru o perioadă

mai scurtă sau mai lungă de timp, de câțiva ani, evident că nu era de natură să-i

confere un drept de proprietate și nici nu alt drept real asupra acestora.

În consecință, se reține că reclamanta,

promovând acțiunea în revendicare, nu a putut dovedi existența dreptului de proprietate

pe care l-a pretins asupra celor două imobile, respectiv, depozitul de electronice

aparținând magazinului din Reghin și grupului repartizare nealimentar, în timp ce

pârâta a depus, la dosarul cauzei, dovezi care atestă că este proprietara tabulară

a imobilelor revendicate.

Susținerea recurentei, referitoare

la intabularea nelegală, respectiv, abuzivă a imobilelor, nu poate fi primită, atât

timp cât nu s-a cerut anularea titlurilor de proprietate în baza cărora s-a

efectuat intabularea lor în cartea funciară, instanța, în virtutea principiului

disponibilității, nefiind învestită pentru a se putea pronunța asupra acestui aspect.

În consecință, reținându-se că

recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs, care, în condițiile

art. 304 C. proc. civ., să conducă la desființarea hotărârii curții de apel,

aceasta va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul

declarat în cauză de reclamanta SC U.A. SA Reghin, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.A. SA Reghin, împotriva

deciziei nr. 765/A din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel Târg-Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 aprilie 2003.