ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5294/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea formulată, reclamantele H.B.

și H.V.C., au formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 34 din 22 ianuarie

2002 a Primăriei Municipiului Reghin, prin care a fost respinsă cererea de

restituire în natură a spațiului comercial în suprafață de 88,33 mp din imobilul

situat în Reghin, înscris în C.F. 12979/Reghin nr.top 762-766.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă

nr. 369 din 26 iunie 2002, a respins ca nefondată acțiunea în considerarea

faptului că imobilul face parte din domeniul public al Statului, fiind aplicabile

prevederile art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2003,

Curtea de Apel Târgu-Mureș, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot

sentința, în sensul că a admis plângerea și a dispus restituirea în natură a

spațiului comercial de 88,33 mp.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut următoarele:

Spațiul în litigiu, utilizat ca spațiu

comercial ca unitate locativă distinctă aflată în administrarea R.A.G.C.L.

Reghin și subînchiriat unei unități comerciale, nu poate intra sub incidența

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

S-au interpretat astfel eronat

dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Deși reclamantele au beneficiat de

măsuri reparatorii în baza Legii nr. 112/1995, acest spațiu a fost exceptat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria municipiului Reghin și în numele Consiliului Local, susținând

că în cauză este aplicabil art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât,

Imobilul a făcut obiectul Legii nr. 112/1995,

la acea dată spațiul nu avea destinația de locuință și face parte integrantă

din clădirea administrativă a Primăriei, ca domeniu public local, putând fi

închiriat în condițiile legii.

Recursul nu este întemeiat.

Instanța de apel, a reținut în mod

corect, că spațiul în litigiu este un spațiu comercial constituit ca unitate

locativă distinctă, cu destinație de magazie de încălțăminte și textile, aflat

în administrarea R.A.G.C.L. Reghin, folosit fiind de o societate comercială

prin contract de închiriere încheiat cu aceasta.

În atare situație, firesc, nu sunt

incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind

supus restituirii în natură.

Tot astfel, împrejurarea că Primăria a

cuprins acest spațiu comercial pe lista imobilelor de interes public nu poate

schimba regimul juridic al imobilului respectiv, conform Legii nr. 10/2001 art.

16 alin. ultim numai bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin.

(2), (Guvernul trebuind a stabili prin hotărâre imobilele care nu vor fi

retrocedate în natură), putând fi supuse eventual, măsurii reparatorii prin

echivalent.

Mai departe, de necontestat, pentru acest

spațiu nu s-au calculat și acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995

cele două încăperi neavând destinația de locuință, iar faptul că, eventual,

contestatoarea H.B. a notificat și Prefectura județului Mureș pentru

despăgubiri bănești, nu poate înlătura dreptul la restituirea în natură a

imobilului, în măsura în care aceasta ar fi posibil, nefiind de altfel dovedită

împrejurarea că astfel de despăgubiri au fost solicitate pentru acest spațiu.

Așadar, instanța a făcut o corectă

aplicare și a prevederilor Legii nr. 213/1958, spațiul în litigiu nefiind

destinat activității primăriei și consiliului local ci, așa cum s-a arătat,

activității unor societăți comerciale.

Față de cele arătate, recursul urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primăria

Municipiului Reghin și Consiliul Local Reghin împotriva deciziei nr. 2/A din 16

ianuarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.