ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4013/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 23 ianuarie 2002 reclamanta B.R.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 515 emisă în baza Legii nr. 10/2001 solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului situat în Reghin, compus din teren în suprafață de 4.304 m 2 și construcție înscris în CF nr.3214 Reghin, nr.top. 1174, 1175. În motivarea acestuia arată că, în mod greșit, Primăria Reghin a reținut, că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 92/1950, când, în realitate, imobilul în litigiu a fost naționalizat la 21 mai 1959 pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar, respectiv B.F.

La termenul din 15 martie 2002, intimata Primăria Municipiului Reghin a opus acestei contestații, o întâmpinare, arătând că, în mod legal s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-a formulat o ofertă de acordare de despăgubiri întrucât în imobilul mai sus individualizat funcționează Grădinița nr. 3 Reghin. Cadrul procesual a fost modificat prin introducerea în cauză în calitate de pârâți a Consiliului Local Reghin și a Grădiniței nr. 3 Reghin. Prin sentința civilă nr.335 pronunțată la 21 iunie 2002, Tribunalul Mureș a admis contestația, astfel cum a fost precizată și a anulat dispoziția nr. 515 emisă la 19 decembrie 2001 de Primarul Municipiului Reghin obligând intimații la restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență, în considerentele sentinței, că imobilul, astfel cum a fost individualizat a fost preluat abuziv de către stat, încălcându-se prevederile Decretului nr. 92/1950 în sensul că, în fapt, acesta a fost preluat de la un neproprietar și adevărații proprietari (autorii reclamantei, B.R.T. și B.D.H.) erau exceptați de la naționalizare, conform art. II din acest act normativ. S-a mai arătat că, în lumina prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii, prin echivalent, însă, în temeiul dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol proprietarii nu pot beneficia de măsurile reparatorii dacă imobilul a fost preluat fără titlu valabil.

Concluzionând, instanța de fond a apreciat întemeiată contestația admițând-o în temeiul art. 24 alin. (8), alin. (16), alin. (4) și art. 48 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului Reghin care a fost respins prin decizia civilă nr. 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tîrgu Mureș, instanța de control judiciar păstrând motivarea primei instanțe, întrucât, corect s-a reținut că imobilul a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, fiind incidente în cauză prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit în care „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat”.

Și decizia nr. 91 A a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului de către Primăria Municipiului Reghin care a învederat în motivele de recurs circumscrise art. 304 pct. 9 și 11 din C. proc. civ. că „hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, intrucât: B.R.T. și I.D.H. au devenit proprietari în baza actului de donație, iar Decretul nr. 524/24 noiembrie 1955 modifică și completează art. II din Decretul nr. 92/1950 în sensul că „nu intră în prevederile decretului și nu pot fi naționalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor și a pensionarilor proveniți din muncitori, precum și a funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și a celorlalți pensionari provenite din muncă”.

- actul de donație reprezentând titlul autorilor reclamantei nu există, nefiind depus la dosar în dovedirea calității de proprietar; - imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 nu poate intra în patrimoniul reclamantei deoarece prin dispoziția nr. 515/2001 a Primăriei Municipiului Reghin s-a făcut oferta de despăgubire, iar prin adresa nr. 3740/9 aprilie 2002 contestatoarea a acceptat oferta. Mai mult, în imobilul în litigiu funcționează Grădinița nr.3 Reghin. Prin prisma motivelor de recurs mai sus evocate, Curtea apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse. La data de 23 ianuarie 2002, reclamanta B.R.M.

a investit instanța cu o contestație împotriva deciziei nr. 515 emisă la 19 decembrie 2001 de Primăria Municipiului Reghin, prin care s-a respins cererea acesteia privind restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Reghin și s-a formulat o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri. A arătat reclamanta că imobilul a aparținut tatălui acesteia, B.R.T. și a surorii tatălui său I.D.H. născută B., care la rându-i, l-a moștenit de la autorul inițial B.F., acesta devenind proprietar în anul 1915 prin actul de donație și în mod abuziv imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind naționalizat la 21 mai 1959 de la un „non dominus”.

S-au depus la dosar dispoziția menționată, extras de carte funciară nr. 3214/24 aprilie 1996, hotărârea privind completarea listelor anexe la Decretul nr. 92/1950, acte de stare civilă (certificatul de deces ale lui B.R.T., I.D.E., certificate de naștere, certificatele de moștenitor nr. 223/21 octombrie 1999 și nr. 53/18 aprilie 2000, înscrisuri din care rezultă calitatea de avocat a autorului B.V.F. și aceea de absolventă a Conservatorului, cu privire la I.D.

Instanța de fond a admis contestația, a anulat dispoziția și în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Reghin, Consiliul Local Reghin și Grădinița nr. 3 Reghin a dispus restituirea în natură a întregului imobil situat în Reghin, compus din casă și teren aferent în suprafață de 2.681 m 2 înscris în CF nr.3214 Reghin, nr.top.1174, 1175. Pentru motivele pe larg evidențiate anterior și redate sintetic în actuala expunere, s-a apreciat că imobilul a cărei proprietară este reclamanta B.R.M., moștenitoare legală a defunctului B.R.T.

(certificatul de calitate nr.53/18 aprilie 2000) a intrat abuziv în proprietatea statului și că în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezământe social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent”. Deși, în virtutea textului de lege mai sus evocat, instanța a făcut referire la cadrul acordării măsurilor reparatorii, -în speță, - pornind de la această dispoziție legală generică – stipulată de Legea nr. 10/2001 a interpretat eronat prevederile amintite făcând o aplicare greșită a legii.

Este de precizat, așadar, din modul de redactare al textului că destinația imobilului este cauza imposibilității restituirii în natură, la care se adaugă scopul special al acestora, respectiv realizarea unui interes public, social, cultural sau obștesc. În puterea legii, se instituie prin însăși reglementarea edictată imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor ce au aparținut foștilor proprietari. Că este așa o demonstrează și prevederile art. 16 alin. (2) care arată că „ministerele de resort, precum și celelalte instituții publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură și pentru care acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi.

Încălcând legea, Tribunalul Mureș a dispus restituirea în natură, depășindu-și atribuțiile investirii și a analizat titlul statului într-o contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001. Dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) sunt aplicabile exclusiv în cazul imobilelor preluate de stat, cu titlu valabil, această limitare de reglementare rezultând chiar din interpretarea „per a contrario” a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Fără îndoială textul enunțat, reglementează acordarea de măsuri reparatorii numai în cazul preluării în mod abuziv a imobilelor, aceasta fiind rațiunea edictării acestei legi de reparație, rațiune exprimată în litera și spiritul actului normativ. Ca atare, numai atunci când se va stabili dar numai printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că imobilul în una din destinațiile mai sus indicate a fost preluat fără titlu, restituirea se va face, de regulă în natură.

În raportul juridic dedus judecății poate opera numai acordarea măsurilor reparatorii, așa încât restituirea în natură a imobilului, soluția primei instanțe, păstrată în apel este nelegală și urmează a fi înlăturată prin admiterea recursului, instanța apreciind fondat sub toate motivele, recursul declarat de Primăria Municipiului Reghin și ca atare îl va admite în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 din C. proc. civ. Această soluție se impune, cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 515/2001 s-a formulat ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri iar anterior prin adresa nr. 3740 din 9 aprilie 2000 reclamanta B.R.M. confirmă primirea unei oferte de despăgubire de 700 milioane lei pentru același imobil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Reghin împotriva deciziei 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tîrgu Mureș. Casează decizia menționată și sentința civilă nr. 335 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Mureș și respinge contestația formulată de B.R.M. împotriva deciziei 515 din 19 decembrie 2001 a Primăriei Reghin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.