ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4013/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 23 ianuarie 2002 reclamanta

B.R.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 515 emisă în baza Legii

nr. 10/2001 solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului

situat în Reghin, compus din teren în suprafață de 4.304 m

2

și

construcție înscris în CF nr.3214 Reghin, nr.top. 1174, 1175.

În motivarea acestuia arată că, în mod greșit, Primăria

Reghin a reținut, că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului ca

efect al Decretului nr. 92/1950, când, în realitate, imobilul în litigiu a fost

naționalizat la 21 mai 1959 pe numele altei persoane decât adevăratul

proprietar, respectiv B.F.

La

termenul din 15 martie 2002, intimata Primăria Municipiului Reghin a opus acestei

contestații, o întâmpinare, arătând că, în mod legal s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului și s-a formulat o ofertă de acordare de

despăgubiri întrucât în imobilul mai sus individualizat funcționează Grădinița

nr. 3 Reghin.

Cadrul

procesual a fost modificat prin introducerea în cauză în calitate de pârâți a

Consiliului Local Reghin și a Grădiniței nr. 3 Reghin.

Prin

sentința civilă nr.335 pronunțată la 21 iunie 2002, Tribunalul Mureș a admis

contestația, astfel cum a fost precizată și a anulat dispoziția nr. 515 emisă

la 19 decembrie 2001 de Primarul Municipiului Reghin obligând intimații la

restituirea în natură a imobilului.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență, în considerentele

sentinței, că imobilul, astfel cum a fost individualizat a fost preluat abuziv

de către stat, încălcându-se prevederile Decretului nr. 92/1950 în sensul că,

în fapt, acesta a fost preluat de la un neproprietar și adevărații proprietari

(autorii reclamantei, B.R.T. și B.D.H.) erau exceptați de la naționalizare,

conform art. II din acest act normativ.

S-a

mai arătat că, în lumina prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea  nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de stat în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989, foștilor proprietari li se acordă măsuri

reparatorii, prin echivalent, însă, în temeiul dispozițiilor alin. (4) al

aceluiași articol proprietarii nu pot beneficia de măsurile reparatorii dacă

imobilul a fost preluat fără titlu valabil. Concluzionând, instanța de fond a

apreciat întemeiată contestația admițând-o în temeiul art. 24 alin. (8), alin.

(16), alin. (4) și  art. 48 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului Reghin care a fost

respins prin decizia civilă nr. 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Tîrgu Mureș, instanța de control judiciar păstrând motivarea primei instanțe,

întrucât, corect s-a reținut că imobilul a trecut fără titlu valabil în

proprietatea statului, fiind incidente în cauză prevederile art. 6 din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

potrivit  în  care  „Fac  parte  din  domeniul  public  sau  privat  al

statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de

stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în

proprietatea în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a

tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la

data preluării de către stat”.

Și

decizia nr. 91 A a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a

recursului de către Primăria Municipiului Reghin care a învederat în motivele

de recurs circumscrise art. 304 pct. 9 și 11 din C. proc. civ. că „hotărârea

atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, intrucât:

B.R.T. și I.D.H. au devenit proprietari în baza actului de donație, iar

Decretul nr. 524/24 noiembrie 1955 modifică și completează art. II din Decretul

nr. 92/1950 în sensul că „nu intră în prevederile decretului și nu pot fi

naționalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor și a pensionarilor

proveniți din muncitori, precum și a funcționarilor, micilor meseriași,

intelectualilor profesioniști și a celorlalți pensionari provenite din muncă”.

-

actul de donație reprezentând titlul autorilor reclamantei nu există, nefiind

depus la dosar în dovedirea calității de proprietar;

-

imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001

nu poate intra în patrimoniul reclamantei deoarece prin dispoziția nr. 515/2001

a Primăriei Municipiului Reghin s-a făcut oferta de despăgubire, iar prin

adresa nr. 3740/9 aprilie 2002 contestatoarea a acceptat oferta. Mai mult, în

imobilul în litigiu funcționează Grădinița nr.3 Reghin.

Prin

prisma motivelor de recurs mai sus evocate, Curtea apreciază că acestea sunt

fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

La

data de 23 ianuarie 2002, reclamanta B.R.M. a investit instanța cu o

contestație împotriva deciziei nr. 515 emisă la 19 decembrie 2001 de Primăria

Municipiului Reghin, prin care s-a respins cererea acesteia privind restituirea

în natură a imobilului situat în Municipiul Reghin și s-a formulat o ofertă

privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

despăgubiri.

A

arătat reclamanta că imobilul a aparținut tatălui acesteia, B.R.T. și a surorii

tatălui său I.D.H. născută B., care la rându-i, l-a moștenit de la autorul

inițial B.F., acesta devenind proprietar în anul 1915 prin actul de donație și

în mod abuziv imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind naționalizat la

21 mai 1959 de la un „non dominus”.

S-au depus la dosar dispoziția menționată, extras de carte

funciară nr. 3214/24 aprilie 1996, hotărârea privind completarea listelor anexe

la Decretul nr. 92/1950, acte de stare civilă (certificatul de deces ale lui

B.R.T., I.D.E., certificate de naștere, certificatele de moștenitor nr. 223/21

octombrie 1999 și nr. 53/18 aprilie 2000, înscrisuri din care rezultă calitatea

de avocat a autorului B.V.F. și aceea de absolventă a Conservatorului, cu

privire la I.D.

Instanța

de fond a admis contestația, a anulat dispoziția și în contradictoriu cu

intimații Primarul Municipiului Reghin, Consiliul Local Reghin și Grădinița nr.

3 Reghin a dispus restituirea în natură a întregului imobil situat în Reghin,

compus din casă și teren aferent în suprafață de 2.681 m

2

înscris în

CF nr.3214 Reghin, nr.top.1174, 1175.

Pentru

motivele pe larg evidențiate anterior și redate sintetic în actuala expunere,

s-a apreciat că imobilul a cărei proprietară este reclamanta B.R.M.,

moștenitoare legală a defunctului B.R.T. (certificatul de calitate nr.53/18

aprilie 2000) a intrat abuziv în proprietatea statului și că în temeiul art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în situația imobilelor ocupate de unități

bugetare din învățământ, din sănătate, așezământe social-culturale sau de

instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de

misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentațiilor internaționale

interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang

diplomatic al acestora necesare în vederea continuării activităților de interes

public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent”.

Deși,

în virtutea textului de lege mai sus evocat, instanța a făcut referire la

cadrul acordării măsurilor reparatorii, -în speță, - pornind de la această

dispoziție legală generică – stipulată de Legea  nr. 10/2001 a interpretat

eronat prevederile amintite făcând o aplicare greșită a legii.

Este

de precizat, așadar, din modul de redactare al textului că destinația

imobilului este cauza imposibilității restituirii în natură, la care se adaugă

scopul special al acestora, respectiv realizarea unui interes public, social,

cultural sau obștesc.

În

puterea legii, se instituie prin însăși reglementarea edictată imposibilitatea

restituirii în natură a imobilelor ce au aparținut foștilor proprietari.

Că este așa o demonstrează și prevederile art. 16 alin. (2)

care arată că „ministerele de resort, precum și celelalte instituții publice

interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care

nu vor fi retrocedate în natură și pentru care acordă măsuri reparatorii prin

echivalent, în condițiile prezentei legi.

Încălcând

legea, Tribunalul Mureș a dispus restituirea în natură, depășindu-și

atribuțiile investirii și a analizat titlul statului într-o contestație

întemeiată pe Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (2) sunt aplicabile exclusiv în cazul imobilelor preluate

de stat, cu titlu valabil, această limitare de reglementare rezultând chiar din

interpretarea „per  a contrario” a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Fără

îndoială textul enunțat, reglementează acordarea de măsuri reparatorii numai în

cazul preluării în mod abuziv a imobilelor, aceasta fiind rațiunea edictării

acestei legi de reparație, rațiune exprimată în litera și spiritul actului

normativ.

Ca

atare, numai atunci când se va stabili dar numai printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, că imobilul în una din destinațiile mai sus indicate a fost

preluat fără titlu, restituirea se va face, de regulă în natură.

În

raportul juridic dedus judecății poate opera numai acordarea măsurilor

reparatorii, așa încât restituirea în natură a imobilului, soluția primei

instanțe, păstrată în apel este nelegală și urmează a fi înlăturată prin

admiterea recursului, instanța apreciind fondat sub toate motivele, recursul

declarat de Primăria Municipiului Reghin și ca atare îl va admite în temeiul

art. 312  alin. (1) și art. 314 din C. proc. civ.

Această

soluție se impune, cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 515/2001 s-a

formulat ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în despăgubiri iar anterior prin adresa nr. 3740 din 9 aprilie 2000

reclamanta B.R.M. confirmă primirea unei oferte de despăgubire de 700 milioane

lei pentru același imobil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Reghin împotriva deciziei 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Tîrgu Mureș.

Casează decizia menționată și

sentința civilă nr. 335 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Mureș și respinge

contestația formulată de B.R.M. împotriva deciziei 515 din 19 decembrie 2001 a

Primăriei Reghin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.