ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4477/2003

HOTĂRÂRE
04.11.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4477/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 660 din 22

mai 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamanților J.N.L., J.E.E.,

J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. și B.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. G.O. S.A.

Gheorghieni și pe cale de consecință:î a dispus anularea dispoziției nr. 4/11

februarie  2002 emisă de pârâtă, de respingere a cererii reclamanților privind

restituirea în natură a imobilului situat în Gheorghieni,  înscris în  C.F.

8488, Gheorghieni sub nr.top 10899, 10900/1, 10904/1, 10908/1/A, construcții și

teren în suprafață de 3212 m

2

; a dispus restituirea în natură pe

seama reclamanților a imobilului menționat; a obligat pe reclamanți să

restituie pe seama D.G.F.C.F.S. Harghita, suma de 338.727.120 lei reactualizată

în raport de data inflației la data plății, reprezentând despăgubiri primite în

baza Legii nr. 112/1995.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai numitei V.E. cea care a avut

în proprietate imobilul situat în Gheorghieni. Imobilul a fost preluat de

Statul Român conform Decretului nr. 92/1950 și este folosit de Grădinița de

preșcolari nr. 8 Gheorghieni.

S-a mai reținut că în conformitate cu Legea nr.

112/1995, Consiliul Județean Harghita prin Hotărârea nr. 258/31 martie 1999 a

acordat reclamanților despăgubiri în valoare de 585.300.257 lei, din care au

primit efectiv suma de 338.727.120 lei.

Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr.

73/A/19 septembrie 2002, a admis apelul declarat de pârâta S.C. G.O. S.A.

Gheorghieni, împotriva sentinței civile nr. 660/22 februarie 2002 a

Tribunalului Harghita și pe cale de consecință a schimbat în tot sentința

atacată în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanți, pentru

anularea Dispoziției nr. 4/11 februarie 2002 privind restituirea imobilului

situat în Gheorghieni.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că imobilul în litigiu situat în Gheorghieni a aparținut autoarei V.E.

ai cărei succesori legali sunt reclamanții. Imobilul respectiv a trecut în

proprietatea statului cu titlu de naționalizare, conform Decretului nr.

92/1950.

S-a mai reținut și faptul că în imobilul

menționat mai sus funcționează Grădinița de copii nr. 8 Gheorghieni. Imobilul

respectiv face parte din domeniul public al municipiului Gheorghieni, fiind

inclus în lista anexă la poziția 14, conform Legii nr. 213/1998.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au

declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

- Instanța de apel prin sentința pronunțată a

încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 alin. (1), art. 19 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001 care consacră principiul restituirii  în  natură  a

imobilelor  preluate  în  mod  abuziv  de stat. Aceste dispoziții categorice nu

pot fi combătute cu argumentul din hotărârea atacată în sensul că prin

admiterea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu „s-ar

perturba stabilitatea unor acte administrativ-jurisdicționale, ce au intrat în

circuitul civil, înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001”;

- De asemenea au fost încălcate prevederile art.

16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care au în vedere atât formularea unor

propuneri concrete din partea ministerelor de resort și a altor instituții

publice, cât și însușirea selectivă a acestor propuneri prin Hotărârea

Guvernului care să cuprindă nominalizarea imobilelor „care nu vor fi

retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri reparatorii prin

echivalent”.

Recursul nu este fondat.

Reclamanții J.N.L., J.E.E., J.B.L., J.T., V.I.,

V.V.E. și B.S. prin mandatar J.N.L., sunt moștenitori legali ai autoarei V.E.–

decedată 19 decembrie 1991 certificat deces f. 22 dosar fond – proprietara

imobilului în litigiu înscris în C.F. 8488 Gheorghieni sub nr.top. 10899,

10900/1, 10904/1, 10908/1/a – compus din construcții și teren aferent în

suprafață de 3212 m

2

, situat în Gheorghieni.

Imobilul mai sus menționat a fost naționalizat

în baza Decretului nr. 92/1950, conform anexei la decret poz.80 și a Deciziei

nr. 322/1961 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului

Gheorghieni – Hotărârea nr. 258/31 martie 1999.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din

sănătate, așezăminte social-culturale, sau instituții publice, sedii ale

partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii

consulare, reprezentantele organizațiilor internaționale, interguvernamentale

acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora,

necesare în vederea continuării activității de interes public, social-cultural

sau obștesc , foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin

echivalent.

Avându-se în vedere textul de lege mai sus

enunțat și ținând seama de faptul că imobilul în litigiu face parte din

domeniul public al municipiului Gheorghieni, fiind inclus în lista anexă la

poziția 14, ca fiind Grădiniță de copii nr.8 Gheorghieni, în conformitate cu

Legea nr. 213/1998, imobilul revendicat nu mai poate fi restituit în natură

reclamanților, acestora li se poate acorda doar măsuri reparatorii prin

echivalent.

De atlfel, prin Hotărârea nr. 258/31

martie 1999, reclamanților le-au fost acordate despăgubiri în valoare de

585.300.257 lei, reprezentând contravaloarea imobilului revendicat, în

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 13 și  art. 17 din Legea nr.

112/1995.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de

apel este temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reține

că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare, prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință se va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 73 A din 19

septembrie2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Respinge recursul declarat de recurenții J.N.L.,

J.E.E., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. și B.S. împotriva deciziei nr. 73 A din 19

septembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4353/2005
Asupra contestației în anulare de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 660 din 22 mai 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamanților J.N.L., J.E.E., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. ș
ÎCCJ 2005-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2005
Asupra recursului de față constată: Prin dispoziția nr. 192 din 3 iulie 2002, Consiliul Județean Harghita a respins cererea de restituire, în natură, a imobilului situat în municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita, transmisă de V.M. și B
ÎCCJ 2005-06-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 141 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V.A. împotriva SC B. SA
ÎCCJ 2005-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5752/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la data de 27 ianuarie 2003 la Tribunalul Harghita, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului
ÎCCJ 2004-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 142 din 11 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele K.M. și K.
Sursă