ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5752/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă introdusă la

data de 27 ianuarie 2003 la Tribunalul Harghita, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat

în judecată pe pârâții Primăria Orașului Gheorghieni, F.V., pentru a se

constata nulitatea absolută a dispoziției nr. 383 din 3 decembrie 2002 emisă de

Primăria orașului Gheorghieni, prin care s-a dispus restituirea în natură a

imobilului, grădină cu nr. C.F. 9256 Gheorghieni, nr. top 9231-9240; 9246;

9250-9256; 9249; 9244/1; 9244/2; 9241/1; 9258; 9260-9261; 9263; 9247/2; 9248;

9217/1; 9243; 9259; 9241; 9241 a; 9242; 9245; 9230/2/2, în suprafață de 43,769

mp transnotat în C.F. 12900 Gheorghieni și transmiterea notificării la

A.P.A.P.S.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în

natură a oricărui imobil revendicat revine în exclusivitate societății

deținătoare, conform art. 20 din această lege, având posibilitatea de a acorda

numai măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 27.

Primăria orașului Gheorghieni, prin

întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că, obiectul

dispoziției atacate formează imobilul înscris în C.F. nr. 9256 a orașului

Gheorghieni, compus din grădină în suprafață de 43.769 mp, o fabrică de

prelucrare a lemnului și o moară de măcinat cereale, naționalizate în baza

Legii nr. 119/1948.

A mai relevat că terenul era în

proprietatea Primăriei Gheorghieni, iar construcția aparține SC F.P. SA

obținută în urma privatizării, astfel că A.P.A.P.S. este instituția abilitată

în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să soluționeze

notificarea.

Prin sentința civilă nr. 594 din 22

aprilie 2003 a Tribunalului Harghita a fost respinsă ca nefondată acțiunea în

constatarea nulității absolute formulate de reclamanta A.P.A.P.S., cu motivarea

că pârâta Primăria orașului Gheorghieni, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care reglementează situația în care

persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate.

În speță, primăria deținea dreptul

de proprietate doar cu privire la teren, nu și cu privire la construcții și în

consecință a dispus trimiterea notificării reclamantei A.P.A.P.S. pentru partea

din imobil care a făcut obiectul privatizării.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinței criticate, întrucât

nu are atribuții de reconstituire a dreptului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 111 A din 16

septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva sentinței civile nr. 594 din 22

aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, cu motivarea că, în conformitate cu

prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana

juridică notificată deține numai o parte din bunurile imobile solicitate, prin

dispoziția emisă se pronunță numai cu privire la acestea, iar cu privire la

construcțiile a căror restituire se solicită au fost privatizate, potrivit art.

27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a dispus trimiterea notificării

instituției implicate în privatizare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta A.P.A.P.S., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând în esență că această instituție nu are competența legală

de a restitui în natură imobilele preluate abuziv prin actele de naționalizare,

având posibilitatea de a acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent

potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Cu notificarea înregistrată sub nr. 698

din 8 august 2001, F.V. s-a adresat Primăriei orașului Gheorghieni, solicitând

în calitate de succesoare a defuncților R.H. și R.M., reconstituirea dreptului

său de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 9256 Gheorghieni, nr.

top 9331-9240, 9246, 9250-9256, 9249, 9244/1, 9241, 9242, 9230/2/2, teren în

suprafață de 43.769 mp, o fabrică de prelucrare a lemnului și o moară de

măcinat cereale.

Instituția notificată a emis

dispoziția nr. 383 din 3 decembrie 2002, în sensul admiterii parțiale a

solicitării, transmițând notificarea autorității competente să soluționeze

capătul de cerere cu privire la construcții.

În atare situație, reclamanta are

obligația să răspundă notificării, celelalte chestiuni invocate ținând de

modalitatea de rezolvare a cererii formulate de pârâta-intimată F.V.

Prin urmare, recursul declarat de

reclamantă fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează

a fi respins ca atare. Potrivit art. 274 C. proc. civ. reclamanta A.V.A.S. va

fi obligată să plătească pârâtei F.V. suma de 3.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 111 A din 16 septembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Obligă pe reclamanta A.V.A.S. să

plătească pârâtei F.V. 3.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.