ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4353/2005

Asupra contestației în anulare de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 660 din 22

mai 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamanților J.N.L., J.E.E., J.B.L.,

J.T., V.I., V.V.E. și B.S. în contradictoriu cu pârâta SC G.O. SA Ghiorghieni și

pe cale de consecință a dispus anularea dispoziției nr. 4 din 11 februarie 2002

emisă de pârâtă, de respingere a cererii reclamanților privind restituirea în

natură a imobilului situat în Ghiorghieni, județul Harghita înscris în C.F. nr.

8488 Ghiorghieni, sub nr.top 10899,10900/1, 10904/1,10908/1A, construcții și

teren în suprafață de 3212 mp; a dispus restituirea în natură către

reclamanților a imobilului menționat; a obligat pe reclamanți să restituie pe

seama D.G.F.P. Harghita suma de 338.727.120 lei, în raport de rata inflației la

data plății, reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 73/A din 19 septembrie 2002, a admis apelul declarat de

pârâta SC G.O. SA Ghiorghieni, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că

a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru anularea dispoziției nr. 4

din 11 februarie 2002, privind restituirea imobilului situat în Ghiorghieni,

Harghita.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autoarei V.E. a cărei

succesori legali sunt reclamanții, și a trecut în proprietatea statului cu

titlu, conform Decretului nr. 92/1950.

S-a mai reținut că în imobilul

menționat funcționează Grădinița de copii nr. 8 Ghiorghieni. Imobilul respectiv

face parte din domeniul public al orașului Ghiorghieni, fiind inclus în lista

anexă, la poziția nr. 14, conform Legii nr. 213/1998.

Împotriva deciziei civile

sus-menționate au declarat recurs reclamanții, formulând critici de

nelegalitate și netemeinicie, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente:

- prin hotărârea pronunțată instanța

de apel a încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 alin. (1), art. 19 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul restituirii în

natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat;

- au fost încălcate prevederile art.

16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care au în vedere formularea unor propuneri

concrete din partea ministerelor de resort și a altor instituții publice, cât

și însușirea selectivă a acestor propuneri prin Hotărârea Guvernului „care să

cuprinsă nominalizarea imobilelor care nu vor fi retrocedate în natură și

pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent”.

Recursul a fost respins ca nefondat

de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 4477 din 4

noiembrie 2003.

În contra acestei ultime hotărâri

judecătorești au formulat contestație în anulare reclamanții, invocând

prevederile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

neîntemeiată pentru cele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.

Contestatorii susțin în contestație

că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare bazat pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și anume violarea dispozițiilor art.

16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Susținerile contestatorilor privind

omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de recurs sunt contrazise de

considerentele deciziei recurate și nu se susțin deoarece, ultimele două

alineate din pagina 3 a hotărârii recurate, tratează motivele pentru care

imobilul nu poate fi restituit în matură și pentru care se acordă măsuri

reparatorii, prin echivalent, cu referire expresă la art. 16 din Legea nr. 10/2001

și Legea nr. 213/1998.

Pentru cele ce preced, se constată

că instanța de recurs a cercetat toate motivele recursului cu care a fost

investită motiv pentru care contestația în anulare urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorii J.N.L., J.E.E., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. și B.S. împotriva

deciziei civile nr. 4477 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2005